27
2011
10 zile
An article by 
S-au intamplat multe in ultimele 10 zile… Dupa ce am reusit sa finalizez noul look al blogului cu ajutorul banner-ului creat de catre Emil , aveam in plan sa scriu despre cei 4 muschetari dintre care 3 inca isi cauta stapan, sa termin “ciornele” care inca ma asteapta in “dashboard” si sa imi expun in cuvinte si alte idei si ganduri care ma “viziteaza” zilnic.
Acum o saptamana, vineri, am primit un telefon prin care eram anuntat ca singura bunica pe care o mai aveam in viata, s-a dus. S-a dus intr-o lume mai buna sper, desi as fi vrut sa am ocazia sa o mai vad o singura data.
Ne aruncam in valurile vietii si prioritizam continuu tot ce ne scoate aceasta in cale, in cazul meu, vizita la bunici am tot amanat-o de mai bine de 5 ani, cand au trecut? La fel ca ultimele 10 zile, aproape pe nerasuflate. De aceea imi rescriu un “nu uita:” “Nu amana niciodata vizitele pe care vrei sa le faci…intr-o zi un telefon s-ar putea sa te anunte ca nu mai ai cui sa le faci…”
Urmatoarele zile am incercat sa reintru in normalitate, sa scap de raceala/gripa cu care m-am ales pe drumul pana in satul bunicilor si inapoi, sa scap de oboseala cronica ce ma copleseste zilnic in ultima perioada… Fara prea mari reusite.
Spuneam cand am modificat blogul, ca trec prin o serie de schimbari… in momentul acesta toate acele schimbari sunt cumva suspendate… suspendate in timp… am ramas fara energia necesara de a repune in miscare planul de reformare personala…
Si timpul… timpul a devenit cel mai mare dusman al meu… “o clipa” de neatentie si au zburat 10 zile…
"Time is going by so much faster than I.."
Ye… listening to that…
127 hours http://www.imdb.com/title/tt1542344/
Imi pare rau sa aud ce ai patit, e ciudat ca am pastrat legatura si doar intr-o singura zi mi s-a parut ca esti "altfel"…mi-am zis" "Ah , mi se pare , ar fi spus el ceva". De ce ne ferim sa spunem prietenilor ce avem pe suflet? Si eu procedez la fel, dar ramane intrebarea este
e ce facem asta?
Imi place sa-mi rezolv problemele singur si in general sunt alergic la compasiunea celor din jur. Daca trec printr-o perioada grea, astept de la prieteni sa faca haz de necaz si sa ma faca sa rad, nu vreau compasiune, mila, pareri de rau, etc.__Probabil sunt mai rational decat majoritatea celor din jur, si vad totul dintr-o perspectiva logica, matematica. Moartea am acceptat-o ca fiind parte din viata acum mult timp. A fost o perioada destul de intunecata din viata mea cand traiam clipa de clipa cu frica de moarte… dar intr-o zi am spus "STOP!" si am ales sa nu mai fiu controlat de nimic, nici chiar de teama de a muri. In legatura cu bunica mea, regret faptul ca nu am reusit sa o mai vad inainte de a pleca din lumea aceasta… Dar probabil ca ne vom intalni candva din nou
.
P.S. in timp ce scriam comentariul asta, a inceput melodia If today was your last day -- Nickelback http://www.azlyrics.com/lyrics/nickelback/iftoday…
Traiesc , in aceasta perioada, in asteptarea unui telefon care sa imi anunte un eveniment in care moartea are rolul principal , asa ca te inteleg ….
Imi pare rau…