Archive for the “Guests” Category

“marian(dtbd1916) comentand la True love sau iubire “adevarata” ”

Adrian, poti scrie un articol despre conceptul de suferinta sau poti face referiri la acest concept fara a mentiona deloc in articolul respectiv cuvantul “suferinta”. Scuza`ma, dar nu credeam ca poti fi chiar atat de naiv incat sa nu poti admite ca nu este musai sa folosesti cuvantul “suferinta” ca sa vorbesti despre suferinta. Cat despre cuvantul “desihradatare”, evident am intentionat sa scriu deshidratare. As putea si eu sa zic ca “defapt” se scrie “de fapt”. Dar asa nu facem decat sa ne legam de maruntisuri. Totusi, tinand cont de tonul categoric cu care vorbesti o asemenea greseala nu ar trebui sa existe intr`o fraza scrisa de tine. Mai ales cand corectezi pe cineva.

Legat de expresia “punct de reper”, eu am invatat in liceu, de la profesoara de fizica(de la lectiile despre sistemele inertiale si neinertiale mai exact) ca punct de referinta=reper. Deci, cum am invatat de la doamna profesoara(care sa stii ca avea in jur de 25 de ani vechime in invatamant) asa spun si eu mai departe.

Legat de intrebarea ta: “Cum se poate ca ceva material sa interactioneze cu ceva spiritual ?!”. Omul are o structura dihotomica. Are un corp cu o anumita anatomie si cu o anumita fiziologie. Si un suflet care este format din ratiune, vointa si sentimente. Ambele laturi se regasesc in om si formeaza un tot. Si evident interactioneaza intre ele deoarece sunt menite sa coexiste nu sa subziste izolat una de alta.

Deci omul in sine este o permanenta interactiune intre material si spiritual. Inca nu se stie cu exactitate cum acest kil si jumatate de neuroni din craniul nostru poate sa genereze un sine unic, autonom si constient de propria identitate. Eu`ul este considerat cel mai adanc si cel mai tainic lucru din om dar totusi acesta este generat de catre creier. Sa iti dau cateva exemple de cum materialul poate influenta psihicul nostru, starea noastra interioara. De exemplu, vremea ne poate influenta psihicul. Toamna, vremea innorata in general, ne face mai morocanasi, mai apatici. Iar primavara ne insenineaza fata. De ce? Deoarece Soarele, florile, ciripitul pasarelelor, explozia de culori specifica acestui anotimp au o influenta pozitiva asupra mentalului nostru.

Cred ca nu mai este necesar sa mentionez ca Soarele este materie(mai exact plasma), florile sunt alcatuite din materie organica, ciripitul este sunet, culorile sunt create de lumina care la randul ei este de natura ondulatorie(unda electromagnetica) si/sau corpusculara(fotoni) iar psihicul nostru este exclusiv metafizic. Alt exemplu. Frigul (pe care il induram iarna in apartamente sau in caminele studentesti datorita guvernantilor carora nu le pasa deloc de conditiile de trai ale oamenilor) creeaza in oameni frustrari, refulari, furie. In multe cazuri ura. Aceleasi sentimente le creeaza in oameni poseta de 19 mii de euro a Elenei Udrea. Si mai mult decat atat chiar:umilinta. Deoarece acel obiect ii striveste realmente pe oameni. Ii demoralizeaza.

Revenind la articolul Mihaelei. Ea zicea ca blameaza societatea. Blameaza moravurile ei egosite si crude. Acest egoism si aceasta cruzime a societatii se rasfrang direct asupra omului. Si pricinuiesc nu bucurie ci suferinta. In particular, suferinta acelor doi oameni era ca nu au un adapost, o casa cu termopane care sa ii fereasca iarna de frig si de degeraturi. Nu au un pat moale in care sa doarma. Nu au destula hrana ca sa fie satui etc..

Cum am mai zis, toate aceste lipsuri materiale creeaza in suflet frustrari, refulari, anxietate etc. In ciuda acestor lipsuri materiale cei doi se aveau unul pe altul si iubirea lor reusea sa invinga egosimul si cruzimea materialismului capitalist la care cu totii asistam.

Pe Mihaela a induiosat`o puternic acest lucru. Ea a avut o strafulgerare si a constientizat in adancul inimii ei ce forta fantastica poate avea iubirea si a inteles cat de mult trebuie sa o aprecieze. Mai ales ca o are langa ea. De aceea l`a si strans(instintiv risc sa zic) apoi pe Gasu, s`a bagat in soldurile lui si vroia ca timpul sa “inghete”. Exista doua concepte cheie in articol: suferinta(provocata de egoismul si cruzimea societatii) si iubirea(care are puterea de a invige egoismul si cruzimea materialismului capitalist care duc la suferinta ). Suferinta scoate la iveala puterea imprevizibil de mare a iubirii. Si tot ea ii face pe oameni sa pretuiasca ce au langa ei.

Inca o data Adrian: poti scrie un articol despre conceptul de suferinta sau poti face referiri la acest concept fara a mentiona deloc in articolul respectiv cuvantul “suferinta”.

In fiecare zi, la fiecare ora, in fiecare minut… undeva in lume se intampla ceva… un lucru bun sau un lucru rau… un copil se naste, cineva da un examen, se fac descoperiri pentru tratamentele bolilor fatale, o fata isi cumpara margele, un baiat joaca top gear, cineva rade, cineva moare… si viata merge inainte… in acelasi timp, cineva fura, unu da in cap cu o caramida la altul, un nene delapideaza… etc… si e normal sa se intample lucruri bune si rele… ca asa este alcatuita lumea… din bine si rau, alb si negru.

Problema mea este ca in general doar lucurile rele sunt propagate, inflorate, umflate, date si redate in presa de scandal si de 5 bani, la tv si radio. Oare de ce? Oare aceste lucruri prind mai bine? Creste audienta cand este vorba de un viol? Sau de o crima? Niciodata nu am auzit in cazul unei stiri de genul sa se sublibieze gravitatea faptului in sine, ce efecte poate sa aiba. Nu! Se povesteste cu patos, se accentueaza cuvinte gen “injunghiat”, “mortal”, “plagi”, “lovit”, “in totalitate”. In schimb cand e vorba de ceva bun, pozitiv, ca u copil a castigat concursul de sah, ca in padurea X a fost interzisa defrisarea, ca ursii panda nu mai sunt pe cale de disparitie, ca negociatorul Y a convins o fata sa nu se arunce de nebuna de pe un bloc cu 10 etaje… prezentarea este monotona, stirile sunt scurte si nu se mai reiau. Si omul de rand cand vede atatea nenorociri… nu se mai gandeste la lucrurile frumoase care se intampla… trece peste ele… ca deh… e mai importanta o explozie nucleara, nu?

Din capitolul teorii a la Ada… teoria idealista: lumea este frumoasa, si poate fi buna, cata vreme fiecare din noi da importanta binelui din propria viata, a cunoscutilor…si de ce nu, al lumii. O data ce incepem sa vedem binele si sa diminuam raul, lucrurile se vor schimba. Vom iesi cu totii din starea de negativism si pesimism. Vom incepe sa facem fapte bune, sa ajutam, sa oferim un zambet, sa ne imprietemin si sa scapam de paranoia pericolului ca batrana de langa tine iti da cu umbrela in cap si poti sa mori, ca vecinul tau cu care te intalnesti pe strada merge langa tine pentru ca vrea sa te violeze, nu din cauza ca merge in aceeasi directie si tot asa…

Ganduri dezmatate scrise haotic… pentru ca imi trec prea multe prin cap… inchei cu unul din citatele mele preferate: “what is a man, a man who doesn’t make the wolrd better?”

Aseara au venit niste prieteni la mine si pana dimineata la ora 6.00 am dezbatut crunt o problema… bineinteles ca nu am ajuns la nici o concluzie… si am hotarat o sa o postez pe blog… ca poate cineva cu o minte mai ascutita…

Motivul batailor in calorifer [si al cearcanelor noastre de azi  dimineata] a pornit de la niste intrebari: Exista sau nu destin? Ne guverneaza ceva viata sau noi ne-o construim asa cum vrem? Suntem proprii nostri stapani? Exista libertate? Sau actionam ghidati de fire invizibile?

Am pornit de la ipoteza da, exista destin. Daca exista destin, inseamna ca noi suntem niste papusi care actioneaza in functie de firele care ne trag, pe o mare scena numita viata. Inseamna ca nu exista coincidenta. Spontaneitatea, creativitatea, umorul, hazardul ar fi un mare fals atunci. Si stau sa ma gandesc, in cazul copiilor violati… asta a fost destinul lor? Destinul lor s-a gandit…”hmm… hai sa stau la o tigara cu destinul pedofilului X… ca sa mai aflu noutatile?”… si in fond, de ce destinul l-a adus pe omul acela sa faca niste lucruri atat de rele si urate? Idem in cazul oamenilor geniali care mor din cauza bolilor terminale, a parintilor care au accident de masina si lasa in urma copii…

A doua parte a problemei… nu exista destin. Atunci exista spontaneitate, hazard, creativitate. Suntem liberi. Suntem proprii stapani si suntem responsabili de deciziile pe care le luam… (nu mai putem da vina, nu mai puteam evita responsabilitatea actiunilor noastre spunand… “asa a vrut destinul”). Atata libertate copleseste si unii oameni pot simti ca nu mai sunt in siguranta… destinul iti ofera o anumita protectie… orice tampenie ai face tu… el te duce unde trebuie, acolo unde vrea. Si in acest caz apar intrebari… se cunosc doi oameni la distante kilometrice si isi dau seama ca sunt suflete pereche si ca se potrivesc asemenea pieselor de puzzle. Sa fie doar coincidenta? Uneori lucrurile chiar se leaga… in cazul in care  iti propui sa mergi la Bucuresti la facultate… nu cunosti pe nimeni… nu ai unde sa stai… si ajungi in Bucuresti, in doua zile iti gasesti casa, iti faci prieteni… si totul se rezolva de la sine… Sa fie doar noroc?

[acesta e rezumatul noptii]

Las problema deschisa… si astept pareri

Ma gandeam zilele astea la oameni si la fericire. Foarte putini oameni sunt fericiti, asa cred. Ii vezi in autobuz, pe strada, mai ales cand ploua, toti cu haine cenusii, negre… privirea in jos, tristi, framantati de ganduri “off, trebuie sa platesc telefonul”, “off, trebuie sa fac piata”, “off, Petrica vrea sa mergem la gratar si nu avem bani”… trebuie sa… nu avem… sunt laitmotivurile care se repeta si se repeta. Atmosfera bacoviana. Intrebarea care imi vine automat este: si de ce domne, nu pot fi oamenii fericiti, in ciuda problemelor, lipsurilor,nevoilor? si raspunsul [dupa jumatate de cana de cafea] este ca nu au generatori de fericire :).

Generatorii de fericire in teoria ad-hoc a la Ada definesc toate acele lucruri, evenimente, intamplari care pot da nastere unui zambet, unei stari de bine… se cunoaste de exemplu inghesuiala din mijloacele de transport din capitala si nervii care se aduna pana ajungi in statia la care trebuie sa cobori… si atunci principiu este… de ce sa te enervezi… sa iti consumi energia aiurea, cand poti foarte bine sa te uiti la oamenii din jurul tau si sa te amuzi… precis gasesti un om interesant… vreo batrana octogenara are o palarie ciudata, alte doua se cearta ca le place sa se certe, un domn cu o pleata falfaita scoate sunete ciudate de concentrare in timp ce completeaza o integrama… si tuu…om impins si in pozitie ciudata de stridie la conserva, ce rost are sa te mai enervezi?

Si sunt o gramada de situatii… uite, eu nu inteleg persoanele care au examen… scriu, dar nu prea bine, nu le convine, se agita, afla nota, se ambaleaza, intreaba 30 de oameni ce au scris si cum si de ce… si se agita inca doua saptamani pe tema asta, contagiind toata lumea din jurul lor… uff… de ce sa fii trist si suparat cand faptul e consumat… greseala e a ta… si chiar nu mai poti schimba trecutul?

Mi se pare mult mai usor sa razi, sa te amuzi cand citesti o carte, sa iei lucrurile asa cum sunt, cu bune si rele, sa nu dramatizezi, sa reduci raul, negativul, sa te bucuri de viata, de prieteni, de un zambet al unui copil de pe strada care bate mingea, de o bere, de o inghetata, de mancarea ta preferata la care salivezi de cateva zile si de asta daaa, sunt de acord sa iti aduci aminte o saptamana, de o buburuza care s-a agatat de tine in incercarea ei de a descoperi lumea, de o floare… de ploaie… de oameni comici care sunt comici fara sa isi dea seama… de toate aceste aspecte mici, ingorate in general din lipsa de timp… pentru ca toata lumea e grabita… sa ajunga… sa faca… sa rezolve… sa aiba bani, masini, lanturi de aur care sa le rupa gatul… detalii detalii… am observat ca asta e trendu in materie de fericire… sa ai bani, masini, apartamente centrale…

asa ca, tie, omule care citesti aceste randuri dezmatate scrise duminica dimineata, iti spun: cauta sa fii fericit! gaseste-ti generatorii de fericire si bucura-te! traieste! ca din pacate avem cu totii doar o viata…si trebuie sa o pretuim…nu stii cand iti poate cadea o caramida in cap…hazardul nu are limite…deci live the moment…and live it extreme!

in fond si la urma urmei…dupa asta alergam toti…constientizam sau nu dar acesta e adevarul…dupa fericire…fericire in rate… [pun pariu pe 30 de cutii cu inghetata ca nu exista om 100% fericit, dar ca exista oameni care incearca]

ps.mi-am spus inainte sa incep sa scriu ca nu folosesc psihologisme[i'm not that fond of these weirdo words..like "constientizam"], dar nu m-am putut rabda…

Se tot vorbeste in presa, pe strada despre fumatul excesiv , alcool si drogurile care pun stapanire pe viata adolescentilor din ziua de azi parintii sunt din ce in ce mai ingrijorati de acesti monstri care pun stapanire pe viata copiilor lor paranoia pericolului ca odraslele lor sa fie influentate de grupul de prieteni si sa devine dependente pune stapanire pe gandurile Clubului Parintilor.

Putini oameni, tineri, constientizeaza ca exista un alt “drog”, tacit, care ne influenteaza zi de zi..fara de care suntem parca izolati, pierduti de realitate, de prieteni, parca nu mai suntem noi. Nu iti dai seama ca te-a prins, pana in ziua in care nu iti merge netu si te enervezi si te agiti ca nu poti intra pe mess. Nu ca ai purta discutii filosofice cu ilustri specialisti sau ca ti-ai prezenta proiectul de salvare al padurilor de la defrisare… nu nu nu e vorba de asta ci de discutiile de zi cu zi..in care prietena ta cea mai buna iti spune ca si-a cumparat margele rosii sau ca prietenii te cheama la o bere, discutii mai mult sau mai putin importante, si atunci de unde aceasta nevoie de mess? Simplu. Din nevoia de a fi in contact, se a simti ca persoana se afla langa tine. Da, e o iluzie, o recunosc si eu, dar aceasta iluzie ne da tuturor o stare de bine. Pe messenger totul devine personal si te implici trup si suflet. De multe ori se intampla ca cineva care sta pe mess sa rada dinafara, da, pare hilar “uite si la asta cum rade de unul singur in fata monitorului” si da, este comic dar trairea este reala.

Avantajele mesenjerului consta in faptul ca faciliteaza comunicarea, mai ales in anumite situatii care intr-o interactiune live ar fi greu de realizat[de exemplu sa iti ceri scuze sau daca te supara persoana cu care vorbesti, e mai usor sa ii dai permanently offline decat sa ii intorci spatele]. Daca live oamenii isi pun masca superficialitatii si sunt constransi de mediu, pe messenjer se deschid. Totodata mesul nu costa, fata de a vorbi la telefon si a incarca factura pentru ca vrei sa vorbesti cu prietenii de vara trecuta din franta.

Ca dezavantaje, daaa, se pierde foarte mult timp[noutatea in domeniul reprosuri], se anchilozeaza comunicarea, pentru ca niciodata pe mess nu vei avea un discurs argumentat si structurat. Messenjerul promoveaza englezismele[gen omg, lol, brb] si nu ofera certitudinea sinceritatii persoanei cu care vorbesti, nu iti dai seama daca minte sau nu, desi exista emoticoane. Informatiile prin intermediul messului sunt generale, comune, cotidiene.

Nu sunt de acord si nici nu condamn messenjerul..ultimul mare drog..pentru ca face parte din viata mea de zi cu zi…cred ca e important sa trasezi ca om o limita intre stat pe mess si facut si altceva… pentru ca la mess nu se poate renunta…e viciul acceptat social si nu se va renunta la el, nici in caz de WW3.

Inchei aici, ca mi-a dat Maria buzz! sa imi spuna ca si-a luat geanta de Prada. Chatuiala placuta!