Cei 4 Muschetari

Duminica, 15 Mai. Am plecat de acasa impreuna cu Miky si Puffy pentru o plimbare prin parcul Obor. In drumul nostru am zarit cateva ghemotoace de blana printre gunoaie intr-o zona cu 3 guri de canal neacoperite si imprejmuita partial de un gard. Ne apropiem, ii vedem mai bine, ne uitam dupa cateaua mama… nicaieri de gasit. Pareau a avea pana in 3 saptamani de viata. Miky s-a apropiat mai mult de ei, eu ramanand cu Puffy si privind printre ochiurile gardului din sarma… Deja cautam solutii, idei, cum am putea sa-i ajutam… cand Miky ma striga si imi spune ca unul din catelusi era cazut intr-un canal.

Mi-am facut loc printre gunoaie si am intrat in gaura respectiva care era destul de adanca (eu am 190cm, si am intrat pana la gat), am scos puiul care din fericire nu a patit nimic dar cand sa ies am dat de greu. Fiind foarte stramt locul, si cum nu gaseam un loc de sprijin cu picioarele, a trebuit sa sar si sa ma sprijin in maini pana am reusit sa ma ridic din gaura aia nenorocita. Pe langa gunoaie se gaseau bineinteles o gramada de seringi folosite (da, stau intr-o zona foarte misto, am tigani, drogati, prostituate, traficanti, “tot ce vrei”…)

Dupa ce am iesit, am incercat sa astup cumva cele 3 gauri pentru a nu mai avea surprize. Intre timp au venit 2 fetite care si-au chemat parintii si dupa cateva discutii si calcule, au plecat acasa cu 3 puiuti din cei 7.

Si uite-ne in continuare cu 4 catelusi, 2 fetite si 2 baietei. “Ce facem cu ei?”  Am privit din nou la mediul infect in care au fost abandonati fara cateaua mama, si decizia urmatoare a fost “ii luam acasa pana le gasim stapani”.

Miky l-a luat in primire pe Puffy, iar eu… Am inceput sa fac “castel” din catelusi la mine in brate . L-am luat pe cel mai gras (Baloo) si l-am asezat primul pe bratul stang, urmatorul a fost Alpha care statea pe jumatate din spatele lui Baloo si restul sprijinit pe pieptul meu, Rosa a urmat la rand stand pe cealalta jumatate de spate a lui Baloo si imediat langa ea Blacky care o sprijinea pe Rosa sa nu cada si statea pe bratul meu drept.

Si uite asa am plecat spre casa cu bratul plin de catelusi.

Am inceput sa ii mediatizam pe facebook, pe messenger, pe blog-uri, site-uri de anunturi, etc. insa fara rezultate. Cu ocazia asta le multumesc prietenilor/prietenelor care m-au ajutat postand anunturi, au scris pe blog, au dat mass-uri pe messenger si share-uri pe facebook.

Dupa vreo 3 zile, Marian mi-a spus ca vrea un catelus. Dupa ce am discutat mai multe, a ramas stabilit ca o sa-l ia pe Alpha.

Apoi am aflat ca  mi-a murit bunica. In weekend-ul urmator am plecat spre Orsova de unde urma sa merg catre satul bunicii. Cand am plecat l-am luat si pe Alpha cu mine. In trecere prin Orsova, m-am intalnit cu Marian si i-am adus noul prieten patruped.

Urmatoarea saptamana a trecut tot fara prea mari rezultate legate de plasarea celorlalti catelusi.

Sambata, am fost in parcul Obor si speram ca vom reusi sa le gasim stapani prin intermediul targului de adoptii organizat de Asociatia Robi. In schimb ne-am lovit de alte neplaceri, ni s-a spus mai direct mai indirect ca nu putem sta acolo cu catelusii deoarece vom face concurenta catelusilor lor, si ca ai nostri fiind tinuti in casa si ingrijiti mai bine vor avea mai multe sanse sa fie adoptati.

N-am stat prea mult, deoarece 2 fete ne-au chemat sa mergem cu ele prin parcul Titan sa  impartim pliante pentru meeting-ul anti-eutanasie ce urma sa aibe loc in zilele urmatoare.

Intre timp s-au atasat de Rosa si au decis sa o adopte in cazul in care nu ii gaseam stapani pana la sfarsitul zilei.

Prin parc, am primit foarte multe reactii pozitive si promisiuni de telefoane pentru a doua zi.

Cand ne-am intors… Rosa a ramas cu cele 2 fete iar noi cu Baloo si Blacky. Casa parea goala…

Am incercat a doua zi sa o luam pe Rosa inapoi, dar au zis ca s-au atasat prea tare de ea si nu vor sa o mai dea. Dupa cateva discutii telefonice in care am incercat sa ne asiguram ca vor avea grija de ea si ca ii vor oferi cel putin la fel de multa afectiune pe cat i-am oferit noi… am incheiat prin a  incerca sa ne convingem singuri ca ii va fi bine acolo unde este.

In Duminica respectiva i-am gasit stapani si lui Baloo. Unul din telefoanele pe care le asteptam a sunat… ne-am intalnit, l-a vazut si l-a luat acasa dar doar dupa ce a raspuns la zeci de intrebari si dupa ce am primit alte zeci de asigurari ca va avea grija de el si ca ii va oferi caminul de care are nevoie.

Intorsi acasa… doar cu Blacky… A fost greu. Ne-am obisnuit cu casa plina, cu ghemotoace de blana alergand in toate directiile, chitaind si maraind…

Azi.. dupa 21 de zile de cand i-am gasit… Doar Blacky din cei 4 muschetari, mai este la noi si la scurt timp a reusit sa ne uimeasca, atat ea cat si Puffy.

Dupa 2-3 zile de pupaturi si adulmecari… a inceput joaca. Si de la joaca s-a ajuns la a o lasa sa bea apa din bolul lui, la a-i aduce jucaria lui, la a o lasa sa-l traga de urechi si blanita, la a o lasa sa se joace oricand cu jucariile lui… si multe multe altele…

Pe de o parte, am vrea sa o pastram… dar daca ne gandim la un viitor mai indepartat, ne dam seama ca ar fi bine daca i-am gasi o familie iubitoare, care sa aibe grija de ea si sa o iubeasca macar pe jumatate cat o iubim noi acum.