Din bucuresti, cu drag…

Ada’s World
Adrian’s World
Aberatii personale
Autodefinire
Guests
Shreds of Eternity – The Story
Bianca’s World
Ce si Cum gandesc femeile
Dear Diary
Visul unui inger
Catalina’s World
La gramada
Miky’s World
Citesc
D3m3ntik
Desideria
Dono
Insemnari.ro
Paradox SAB
Link exchange
Acrono
Parteneri
Riana’s Web
Sefy Design
Proiecte
RomaniaTopModels
Z-AngelS DesignS
Meta
Entries (RSS)
Log in
WordPress
Mandigo theme
ZeList
Ze List Rank
Tags
bine Boston caz umanitar craciun demoni dependenta despre destin donatii fericire ganduri Help Sonia iad inceput ingeri intuneric iubire jurnal legenda libertate lume lumina malformatii cardiace Mani messenger Oana Geambasu operatie de cord prietenie rai rau razboi sentimente Shreds of Eternity soare start blog stonehenge suferinta templu transformare viata viciu vis vise Visul unui inger zambet
Trafic Ranking
Trafic.ro – clasamente si statistici pentru site-urile romanesti
26 10 2008

True love sau iubire “adevarata”
Posted by: Mihaela in Miky’s World, tags: iubire “adevarata”, true love
Aseara pe cand ma indreptam cu “Gasu meu” spre un punct de reper pentru taxi, am vazut in lumina noptii si a felinarelor doi oameni ce pareau a fi sa zicem “locuitori ai strazii”, o femeie si un barbat; pareau ca sunt iubiti sau cel putin unul cu altul alaturi, in linistea relativa a Bucurestiului la treptele gurii de metrou zavorate cu gratii.

Atunci, in clipa in care i-am vazut, mi-am dat seama sau pur si simplu am inteles ca iubirea e singurul “fenomen” ce poate intari pe cei mai amarati oameni, ce-i poate indemna sa reziste impotriva necazurilor si inoportunitatilor create de societate (da, blamez societatea si moravurile ei egoiste si crude), de vicii , de ghinion sau de politele de plata cauzate de greselile unor stramosi.

Iubirea, mi-am dat seama sau mi s-a dovedit inca o data , se gaseste in om ; este o virtute , o ” predestinare” a sufletului care ignora total lucrurile complementare , materiale( bani, pozitie sociala etc)

Atunci , l-am strans pe Gasu mai tare si m-am indesat si mai mult in soldurile lui calduroase , i-am mangaiat burtica si m-am bucurat si mai mult de prezenta lui langa mine, de caldura lui sufleteasca pe care o emana si mi-am dorit ca timpul sa atarne intr-un cui si taxiul sa nu mai vina…dar, again, “nevoile lumesti” mi-au distrus reveria si am gasit si taxiul. “Pelicanul” m-a adus la cuibul meu si a “zburat” cu Gasu inapoi catre locul where i had a glim of sudden consciousness.

Comments 10 Comments »

14 10 2008

Visul unui inger (partea a VII-a)
Posted by: Bianca in Bianca’s World, Visul unui inger, tags: demoni, portal, vis
Portalul ii trecu pe cei doi calatori in lumea oamenilor intr-o clipa. Pentru o clipa Persefia fu orbita de stralucirea soarelui.
-Bine ai venit in lumea oamenilor! Myka`el, caci acesta era numele ingerului zambi.
Persefia nu raspunse, poate din cauza ca nu auzea decat un mormait undeva departe, fiind acaparata complet de peisaj. Se aflau in cel mai inalt turn al unui castel vechi. Trecerea timpului a lasat turnul fara acoperis, iar din peretii odata inalti acuma nu mai era decat o urma, insa tocmai asta permitea intrusilor sa fie furati de imaginea coplesitoare in care personajul principal devenise Orasul Interzis , ramas acum in ruina, inghitit de padurea tropicala, stand martor al evolutiei, si nestatorniciei umane.
-Asta e si locul meu preferat. Aici nu mai sunt oameni. Au fost odata. Cand a fost izgonit din Rai, omul si-a facut construit prima locuinta aici, in mijlocul acestui mic Eden, mai tarziu oamenii au construit cetati si orase marete, dar nu au uitat locul de unde a plecat de aceea a construit cea mai frumoasa si bogata cetate, inchinata zeilor in care decat marii preoti ai oamenilor puteau patrunde.
Insa timpul si razboaiele au sters urmele care aminteau si duceau catre orasul interzis, iar acum acesta zace in paragina , pastrand dorului unui om care sa-l binecuvanteze cu o vizita si sa-i tina de urat. De aceea te-am adus aici, pentru ca orasul acesta plangea pana in momentul in care ai venit aici.Orasul imi spune ca in ciuda faptului ca esti pe jumatate demon, nu esti chiar atat de rea precum te straduiesti sa pari. Ti-a fost greu, nu?
Nimeni nu indraznise niciodata sa-i vorbeasca astfel, nimeni nu a fost in stare sa o “citeasca” atat de bine, pe de o parte era revoltata de comportamentul pe care il manifesta necunoscutul, insa era mult prea impresionata de el pentru a putea reactiona.
– Ai o parere mult prea buna despre tine, se multumi sa raspunda Persefia, zambind. Du-ma intr-un oras locuit.
Myka`el invarti cheia din nou, iar cei doi s-au regasit in mijlocul agitatiei newyorkeze. Zgomotul masinilor imbinat cu ciocaniturile constructorilor si injuraturile oamenilor deranjati de infernul sonor
era opusul linistii pe care jungla tropicala o oferea intrusilor. Persefia admira energia pe care orasul care nu doarme niciodata o deborda.

Cei doi s-au despartit atunci pentru a se regasi dupa 3 ani, moment in care Persefia a hotarat sa-si,revada tatal. Lumea oamenilor o schimbase mult, renuntase la partea sa demonica si imbratisase cu drag partea sa umana. Isi gasise prieteni intr-un arheolog faimos pe nume Bill Vanderberg, pe care il insotise in numeroase expeditii, avea o pisica simpatica pe nume Jinxy, si impreuna cu acesti 2 prieteni locuia intr-o casa calduroasa in apropierea unui lac.
Chema pentru a doua oara poarta, care aparu instantaneu in fata ei, impreuna cu Myka`el ,care acum ii parea cu mult mai minunat decat atunci cand l-a cunoscut.
-Sunt 3 ani de cand astept clipa asta, spuse ingerul zambind tandru. Incepusem sa cred ca nu o sa se mai intample!
-Ei bine iata-ma! Ce o sa faci acum?
-Pai as putea sa te plimb putin , nimic important, in cel mai rau caz tu de o parte a strazii, iar eu de cealalta, Ce spui?
-Si cum am putea vorbi?Ia asta, spuse ingeru aratand catre un telefon.

Persefia se afla singura pe o alee pustie cand telefonul suna: trrr!
-Da? Cine e?
-Buna, sunt Myka`el, se auzii vocea de la capatul celalalt al telefonului.
-Parca spuneai ca ne plimbam
-Iar acum ce facem? Stii imi esti datoare cu ceva.
– Ah da?! raspunse fata uimita. Si cu ce, ma rog, se presupune ca ti-as fi datoare?
-Ai putea incepe prin am spune buna si numele.
-Buna , sunt Persefia.
Conversatia sari de la una la alta asa ca Persefia afla despre Myka`el era fiul unui inger care a renuntat la statutul sau pentru ca se indragostise de o femeie care locuia pe pamant, Ambii sai parinti murisera, iar cel mai bun prieten al tatalui sau, Raphael l-a luat in Rai unde a locuit pana in clipa in care i sa oferit slujba pe care o si indeplinea, aceea de pazitor al portii.
Conversatia lor telefonica se opri in momentul in care s-au intalnit pe straduta singuratica. Se privira in ochii zambind, iar Myka`el o saruta pe fata care desi isi dorea acest lucru se retrase imediat ce buzele lor s-au atins.
-Du-ma acasa, te rog!
-Iarta-ma spuse ingerul.Nu stiu la ce ..
-Nu mai spune nimic,doar du-ma
Myka`el isi inghiti vorbele care ar fi iesit ca un vartej si o duse pe fata inapoi in Infern sperandu-si ca reintoarcerea acesteia intr-un mediu atat de nefast sa nu o schimbe si sa nu-i faca rau.

Comments 3 Comments »

12 10 2008

Barbatul perfect
Posted by: Bianca in Bianca’s World, Ce si Cum gandesc femeile, tags: barbat, femeie, perfectiune
Prolog: Eram in metrou cu Claudiu un foarte bun prieten , care s-a gandit sa-mi amareasca si mai mult viata plina de paradoxuri, punandu-mi cea mai simpla intrebare, dar care necesita cel mai complicat raspuns( iar pe langa asta mult efort pentru bietul meu neuron impanzit de praful depus de-a lungul celor aproape 2 decenii de viata): Ce asteapta o fata de la baiat?Cum vezi tu baiatul perfect?(a se intelege perfect in sensul de “perfect match” si nu perfect in sensul de “fara de pata”.

Cei drept am avut discutia asta cu 2 prietene acum cateva zile, dar trebuie sa recunosc inca de atunci am fost turmentata de gasirea unui raspuns.

Sa fim sincere, noi fetele in general, habar nu avem ce vrem de la un baiat! Orice fata care afirma contrariul este fie ipocrita, fie se minte singura. Asta nu inseamna ca fetele sunt niste ametite care habar nu au pe ce lume traiesc. Adevarul e ca cerem multe: sa fim iubite, rasfatate, protejate, respectate, surprinse placut etc. Pe langa asta avem si pretentii de genul: “nu fa aia” “nu te du la meci, stai cu mine si prietenele mele sa ne uitam la telenovele”, “nu mai umbla cu ala” “nu te mai uita la aia” “adu-mi flori” “fa-mi masaj” si lista continua. De multe ori ne contrazicem singure nu ne plac tipii duri, misoginii, dar daca este prea sensibil iara nu-i bine pentru ca-l calca lumea in picioare. Multe fete vor un Adonis, dupa care sa intoarca capul toata fetele, dar isi ies din minti, atunci cand o fata ii face ochi dulci iubitului nostru, iar cel caruia ii scoatem ochii este bineinteles EL.

Vrem un tip inteligent, cu care sa poti discuta despre cate-n stele si`n pamant, dar trebuie sa recunoastem ca inteligenta excesiva si deseori orgolioasa ne intimideaza. Vrem un tip matur, de aceea de cuibarim in bratele unui barbat care sa fie cu vreo 3 ani mai mare decat noi, astfel incat sa putem avea discutii serioase(nu in timp ce se uita la meci , asta e clar). In schimb , ne deranjeaza atunci cand ni se spune ca suntem prea copilaroase sau prea ne alintam uneori, deci iara nu e bine. Vrem un tip fidel, asta e clar, toate dorim fidelitate, dar acuma sa fim seriosi ce baiat nu priveste pe strada la o gagica buna si inca admite ca iubita lui de-acasa e mai frumoasa, nu toate suntem frumoase, desigur excelam la alte capitole :-),dar lasand modestia la o parte si revenind la subiect, trebuie sa recunoastem ca nu vrem sa fim mintite atunci cand punem intrebarea (mult prea urata ce-i drept de catre baieti) “e mai frumoasa ca mine?”, e o intrebare tampita , recunosc, dar de multe ori noi fete ne criticam sever (nu toate, dar majoritatea), de aceea cand vedem o fata frumoasa vrem un raspuns obiectiv( nu ma deranjeaza ca e mai frumoasa, dar vreau sa fi sincer- sunt fete care totusi vor sa fie mintite, daca e asa mai bine raspundeti ca nu ati vazut-o sau ignorati intrebarea).

Vrem sinceritate, sa ni se spuna atunci cand suntem grase, sa ni se spuna atunci cand noua culoare a parului nu ne prinde bine, atunci cand rochia e odioasa etc, vrem sa aratam bine pentru noi insine, dar totodata, vrem sa fiti mandri cand iesiti cu noi pe strada. Desigur excesele dauneaza grav sanatatii mentale a ambilor parteneri, ba chiar mai mult afecteaza si activitatile nocturne. Aici va dau un sfat: aveti grija sa nu fiti prea critici, sau prea duri atunci cand sunteti sincer. A se folosi fraze de genul : ” draga mea, eu cred ca rochia cealalta ti se potriveste mai mult” “iubito nu vrei sa alergi cu mine prin parc?” (daca mai adaugi si ca ” ma enerveaza toate tipele care ma privesc” o dai pe spate, raspunsul va fi da, si astfel te vei asigura ca o scapi de kilogramele in plus).

Vrem sa ni se recunoasca meritele, chiar si atunci cand sunt ale parintilor( frumusetea), desi vrem ca acestea sa fie sincere si spontane. Nu ne plac complimentele standard, deci asteptam si un pic de originalitate. Atentie mare insa, atunci cand o fata se asteapta sa fie complimentata ar trebui sa aiba afisat un zambet pe fata. Nu va apucati sa complimentati o fata, care se vrea sau chiar este inteligenta, atunci cand aceasta plange, decat in cazul in care plange din cauza faptului ca se simte inferioara celorlalte femei.

Un alt sfat pentru baieti este sa porniti mereu de la premisa ca orice fata este diferita, ceea ce inseamna ca are pretentii diferite. Important e sa te poti adapta nevoilor persoanei respective, dar asta doar daca simtiti ca acea persoana merita, asta pentru ca nu are sens sa pierdeti timp si sa consumati energie in van.

Sunt fete care vor ca partenerii lor sa fie plini de bani etc. O sa fiu franca nu ma dau in vant dupa tipii care sunt plini de bani la o varsta frageda. Pur si simplu mi se par dubiosi, nu-mi inspira incredere. Ba mai mult daca banii sunt ai parintilor, in general (probabil ca sunt si exceptii) asta ii face sa fie lenesi, dezinteresati, obisnuiti sa “cumpere” orice, instabili ( se plictisesc repede) etc.

Trebuie sa acceptati ceea ce noi ne incapatanam sa nu acceptam: fetele sunt mai fragile decat baietii. Nu putem vorbi despre egalitate intre sexe, pentru ca acolo unde un baiat se pastreaza “cool”, o fata este afectata. De aceea vrem sa fim protejate de voi, vrem sa simtim ca acolo nu ni se poate intampla nimic rau, ceea ce noi cautam la un baiat este un adapost. Suna un pic ciudat, ce-i drept, dar totusi, vrem sa gasim baiatul care sa ne inteleaga, dar sa ne contrazica atunci cand e cazul, baiatul sincer, dar care sa ascunda ceea ce ne-ar face rau, nu vrem un papa-lapte care sa nu fie in stare sa se apere pe el insusi, vrem un tip bland, dar care sa stie sa-si scoata ghearele atunci cand situatia o cere.

Da, stiu, vrem multe, dar suntem dispuse sa oferim in schimb aceleasi lucru, vrem sa ne oferiti o liniste din cand in cand piperata, nu vrem monotonie, nu vrem numai scandaluri. Vrem sa devenim mai bune datorita voua, dar totodata sa deveniti mai buni datorita noua. Ne dorim sa invatam de la voi, dar si ca voi sa invatati de la noi.

Acuma ma credeti cand va spuneam ca nu-i un raspuns usor?! Ganditi-va cate ne trec prin cap… Ganditi-va ca noi observam si punem in balanta tot ceea ce faceti bun si rau clipa de clipa, de multe ori inconstient.

Eu dau urmatoarea definitie barbatului ideal- acela care ma echilibreaza. Sunt femeie si sunt complicata, la limita dintre paradoxuri, macinata de intrebari si bantuita de raspunsuri, iar tot ce vreau este sa gasesc acea persoana care imi ofera echilibru. Asta inseamna ca se poate ca barbatul ideal sa nu aiba nici una dintre calitatile pe care le-am mentionat mai sus. Asta inseamna ca barbatul perfect poate sa fie departe de perfectiune, poate sa ma completeze, poate sa mi se asemene, poate sa fie orisicum, atata timp cat indeplineste aceasta mica cerinta. Dar oare nu face asta totul cu atat mai complicat? E mai simplu sa urmezi o reteta stricta si sigura spre a realiza ceva, dar este mult mai complicat sa nu ai limite, si nici indicatii. Fie ce-o fi drumul catre inima unei femei ramane un teren nesigur, mlastinos, in care dupa ce faci primul pas te infunzi, fara ca nicarieri sa fie afisat un panou pe care sa scrie “exit”.

Sunt curioasa ce parere aveti despre aceasta tema si daca aveti propriile voastre teorii.

Comments 9 Comments »

08 10 2008

Din bucuresti, cu drag…

Leave a Reply