Ep1: “The Awakening” – Shreds of Eternity

Seara, tarziu… sfarsitul unei alte zile care parca se repeta la nesfarsit. Ma indrept  incet spre casa pe acelasi drum binecunoscut, aceleasi umbre create de lumina lunii. Din nou pentru a trece timpul mai repede si pentru a face drumul spre casa mai scurt, incep sa visez cu ochii deschisi asa cum am mai facut-o de zeci, Nu! mii de ori!

Pasesc pas dupa pas pe panta abrupta a strazii pline de umbre animate de adierea lina a vantului. Miscarea dezordonata a umbrelor pe suprafata asfaltului devine in ochii mei o lupta crancena intre ingeri si demoni… “Hmpff…” “O sa innebunesc daca voi continua asa!” – gandesc aproape cu voce tare, cand aud o voce grava si nepamanteasca spunand “Somnul tau se incheie aici… E timpul sa te trezesti!”

Vocea parea ca vine dinspre umbra unui copac aflat intr-o zona mai putin iluminata, dar in acelasi timp parea ca rasuna doar in mintea mea. “Iar imi joaca imaginatia feste!” – imi spun si incerc sa merg mai departe cand dintre umbre se materializeaza in fata ochilor mei o silueta ce pare sa aibe un fel de  armura groasa de un negru mat avand tot felul de inscriptii ciudate care parca emiteau o lumina fada rosiatica. Peste umeri se ridicau manerele (incrustate cu rubine ce emiteau o lumina multicolora difuza asemenea aurorei boreale) a doua sabii ce pareau a fi purtate in teci incrucisate prinse de armura acestei “siluete”.

Vreme de cateva minute am ramas impietrit, incercand sa-mi dau seama daca visez sau chiar am innebunit, dar gandurile imi sunt spulberate de vocea inumana a fiintei ce se opri in fata mea si careia puteam sa-i vad acum si ochii ce emanau raze de energie de o culoare violet inchis.” E timpul sa primesti confirmarile pentru toate raspunsurile intrebarilor pe care le cunosti! Nu este un vis si nici eu nu sunt o creatie a imaginatiei tale! Eu sunt …”

“Apprime Ater Takeruiel !” Il intrerup eu cu o voce aproape la fel de inumana ca a ingerului ce se afla in fata mea. Auzindu-si numele, Apprime Ater Takeruiel (Primul in rang, inger razboinic al intunericului) zambi usor si ingenunche in fata mea. Isi scoase manusile armurii, intinse palmele una in fata celeilalte cu varful degetelor catre mine, le apropie una de cealalta si raze de energie de o culoare violet-rosiatica scapau printre degetele acestuia. A asteptat pana cand intensitatea razelor i-au cuprins complet mainile, apoi si-a departat palmele incet.

Din centrul sferei de energie se materializa propria-mi sabie “Chiyo Erebus Spathae”, o recunosteam ca fiind a mea, dar totusi, ceva nu se lega, de unde cunosc sabia? De ce cred ca este a mea? De unde ii stiu numele? Erau doar o parte din zecile de intrebari care se perindau prin mintea mea. Dupa ce sabia s-a materializat complet, Takeruiel intinse bratele catre mine oferindu-mi sabia. Manerul ce se sprijinea in palma stanga a lui Takeruiel era de un negru mat, fara niciun fel de reflexii, doar mici descarcari energetice parcurgeau taisul sabiei pana in varful acesteia, care se sprijinea pe palma dreapta a ingerului.

Am intins mana dreapta si am strans manerul sabiei ridicand-o usor si privind descarcarile de energie care parca se intensificau si deveneau mai puternice. Pe manerul si taisul negru mat al sabiei deveneau vizibile incrustatii angelice ce pulsau cu o lumina rosiatica. Pe spatele mainii drepte se putea observa acum  ”Anima Ater Crestae” (pecetea sufletului intunecat).

Din pecetea mainii au inceput sa se raspandeasca suvoaie spiralate de fum negru dens care imi inconjurau bratul, acoperindu-l in intregime, apoi se disipau si dezvaluiau armura groasa, mata si neagra a bratului drept. Suvoaiele de “fum” continuau sa-mi inconjoare trupul dezvaluind de fiecare data inca o piesa din armura pana in momentul in care armura a fost completa.

Moment in care Takeruiel se ridica in picioare si imi spuse “Elibereaza-ti sufletul si trezeste-te la adevarata ta natura”!

Am cuprins sabia cu ambele maini si  i-am strigat numele: Chiyo Erebus Spathae!!! si “Anima Ater Crestae” si-a facut aparitia si pe mana mea stanga, dupa care simboluri angelice asemanatoare celor de pe sabie deveneau vizibile pe intreaga armura, emitand aceiasi lumina rosiatica.  Din cele doua pecete se revarsau  suvoaie de fum, doar ca erau mult mai groase, mult mai abundente, se rasuceau in jurul bratelor, treceau de umeri si se ridicau de o parte si de alta a spatelui dezvaluindu-mi aripile imense formate din pene negre cu un luciu rosiatic aproape metalic.

Treptat vederea mi se intuneca, il vedeam tot mai greu pe Takeruiel care era inca in fata mea… apoi totul era intunecat. Nu mai simteam nimic, ca si cand nu mai exista nimic in jurul meu, doar intuneric total.  Dupa cateva momente reusesc sa disting un punct de lumina venind catre mine si brusc o explozie de imagini si sunete ma inconjoara. Imi amintesc totul, am raspunsurile intrebarilor pe care le cautam, eu sunt Praetor Ater Kradiel (Arhanghelul Intunericului -Kradiel ). Am deschis ochii si cerul, copacii, strada, totul se rematerializa in jurul meu, inclusiv Takeruiel care ma astepta sa revin din dimensiunea in care am intrat fara sa imi dau seama chiar inainte de a-mi recapata memoria integral.

*** End of Episode 1 – The Awakening ***

Citeste Episodul 2 >>

*Sursa poza.