Ma gandesc cum sa incep ceea ce vreau sa scriu, insa …ce vreau sa scriu? Ma tot gandesc… sa mai scriu ceva despre mine, despre viata mea? As scrie ceva inteligent care sa atraga atentia, dar nu imi vine in minte nimic… nimic inteligent, nimic captivant, nimic care sa socheze, nimic care sa debusoleze, nimic nou. Poate am sa incerc sa descriu ce vad pe strada , sa scriu despre atmosfera inainte de sarbatori d-aici din Bucuresti. Da asta am sa fac… i had a sparkle… hiu!

      Asadar, mai sunt putine zile inainte de Craciun, de Nasterea Domnului – pentru cei care au uitat ce inseamna de fapt “Craciunul”, si Bucurestiul este luminat de becuri, beculete, un brad din schelet metalic la Universitate, neimpresionant din punct de vedere estetic, dar ma bucur ca nu e unul adevarat pentru ca ma gandesc la cat de chinuit ar fi fost bradutul respectiv ca sa ajunga la Bucuresti, mai departe, oameni ce vanzolesc ca furnicile, dar parca mai putini la numar decat lunile trecute caci a venit frigul si – din fericire pentru mine – mai stau si in casa (in special babetele si mosnegii), parca si masinile sunt mai putine in trafic, caini vagabonzi stand pe gurile de canale sa se incalzeasca, mizerie pe strazi si bonus noroi din cauza ultimelor ploi, vant puternic ce cateodata mai fura acoperisurile unor case sau jaluzelele de la ferestre, comercianti ambulanti mai multi… Totul atat de anost – pentru mine.

     Anul trecut parca a fost mai frumos… ninsese, erau nameti, pentru o vreme Bucurestiul a fost acoperit de alb; un alb care seara, in lumina felinarelor, scanteia asa de frumos! Parca a fost o iarna mai frumoasa anul trecut ….. Tot atunci l-am cunoscut pe Adi si dupa ce a nins, pana de Craciun, tin minte ca ma aruncam cu el in nameti si ne jucam cu bulgari de zapada! Acum … totul mi se pare atat de plafonat…. aproape ca nici nu mai simt sau poate ca nu se mai simte Spiritul sarbatorilor de iarna! Ma intreb de ce? Poate pentru ca nu mai e zapada – ma refer la Bucuresti si la zonele in care ma invart eu – , pentru ca oamenii au pierdut sentimentele calde si oneste ce insoteau altadata aceste sarbatori sau poate sunt eu, oare am pierdut acele sentimente? Sa zicem ca da , eu …… then again the same annoying question : why??? …. Hmm , easy! Am inghitit prea multe “rahaturi”, am pus suflet si nu am facut nimic practic pentru ce ma stresa, ma framanta si asa am cazut intr-o stare de om mic , too weak , too lazy pentru a isi izbavi sufletul si mintea de framantari ce s-au transformat din bulgari mici in rotocoale mari de zapada!!! De exemplu, am ajuns in urma tuturor informatiilor pe care le-am captat pana la varsta asta sa consider ca : natura este foarte importanta pentru om, ca nu tot ceea ce creeaza omul chiar e benefic pentru el sau mediul in care traieste, ca oamenii au ajuns sa se distanteze intre ei, sa nu le mai pese de celalalt de langa el, ca valorile morale tind sa se schimbe dupa “ moda” , ca religia a ajuns din nou sa fie ceva despre care nu se mai vorbeste de parca ar fi ceva interzis sau rusinos, mai ales printre tinerii d-aici- , ca democratia in Romania este o anarhie acaparata de cine are mai multi bani, ca cine a facut greseli din cauza slabiciunii lor ( alcoolism , vicii cu droguri , jocuri de noroc) si au ajuns penniless … ajung pe strazi – intr-un fel tot in natura – si acolo raman , caci prietenii si statul ii parasesc si astfel ajung la o alta constatare daca nu ai ce sa oferi nu ti se ofera! si eu in loc sa adopt o atitudine combativa impotriva acestor nemultumiri …nimic, aproape , ma pierd intre lene si visari .

      Asa ca , daca macar as fi ajutat ca un om sa fie mai fericit si sa-i acord o a doua sansa de” a se ridica de jos”… poate ca acum de Nasterea Domnului , as fi simtit bunatatea lui Dumnezeu si sentimente mai calde , caci un om s-a nascut din nou si eu am ajutat la “renasterea” lui.

The end.

P.S: Sarbatori Fericite tuturor !

Ti-a placut acest articol? Ofera-i o nota:

(1 votes, average: 5.00 out of 10)

 Loading ...

 Recomanda unui(unei) prieten(e)!

• Post by Miky on December 19th, 2008
  Despre autoare: ... sunt intr-o continua schimbare , merg pe drumul vietii mele, uneori cu gropi, pietre, alteori mai neted, uneori plin de gunoaie, alteori maturat ... schimb carcase, le las in urma, devin un cameleon cu nuante schimbate de timp si in timp ... clip