Legenda unui Templu inchinat Soarelui

Era odata o cometa pe nume Nemesis pe care calatoreau 2 vrajitori: o fata si un baiat. Acestia cautau un loc linistit in care sa poposeasca si de ce nu sa-si stabileasca un camin.. Au gasit acest loc pe o planeta plina albastra plina de viata pe nume Terra. Asadar cei 2 calatori au aterizat plini de speranta pe un lan de grau auriu. In acea noapte in care au aterizat oamenii au vazut cerul curpins de o minge de foc care , in final, a cazut pe recolta lor.. Suparati au plecat catre locul cu princina, cu speranta ca vor reusi sa salveze macar o parte din acea recolta. Ajunsi la locul cu pricina pamantenii au zarit un barbat si o femeie imbracati in straie stralucitoare care vorbeau intr-o limba necunoscuta,in timp ce faceau tot felul de semne stranii.

In acelasi timp, cometa se transforma in cel mai frumos castel pe care taranii din regiunea aceea il vazusera vreodata. castelul era din sticla, lasand toate minunatiile dinauntrul lui la vederea oricarui curios. Intr-un salon mare un divan de catifea rosie era asezat chiar in centru, intr-un colt era asezat un pian alb, iar deasupra acestuia era o poza translucida care plutea nestingherita prin aer.. Tot felul de poze asemanatoare se observau in diferitele camere.. In mijocul castelului se afla o camera prin peretii careia nu se putea observa nimic. Aici parea sa se fi ascuns ceva. Intr-o camera tot felul de intrumente incepura sa redea o melodie ce parea a fi rupta din Rai..

Pe masura ce acordurile sunau oamenii incepura sa se simta impliniti, uitara de recolta, de razboiul in mijlocul carora se aflau, de dusmanii care ii priveau din departare, si incepura sa danseze, sa ridice mainile in aer, apoi sa pluteasca ei insisi la fel ca pozele pe care le privisera uimiti cu putin timp in urma.. Vrajitorii erau incantati de priveliste : oamenii de pe planeta aceasta pareau a fi primitori si ospitalieri.

Oamenii acelui sat in care poposisera vrajitorii, care se numea Wilshire , le-au dat rangul de zei ai soarelui, si au invatat sa-i respecte si sa-i iubeasca… In schimb strainii i-au invatat pe oameni sa traiasca aproape de natura si de univers. I-au invatat ca exista viata si in alte locuri, i-au invatat sa scrie si sa citeasca folosidu-se de simboluri, sa comunice in spatiu prin semnale, sa construiasca temple ale naturii si sa calatoreasca in timp.

Cu timpul oamenii au creat o noua religie care a insemnat uitarea celor 2 zei ai soarelui. Pe masura ce noua religie se raspandea, vrajitorii se pierdeau in tristetea singuratatii… In final au hotarat sa plece in cautarea unei lumi mai recunoscatoare.. Insa pana atunci oamenii posedati de noua religie se hotarasera ca vechea religie trebuie eliminata, asadar falsii zei pe care ei insisi i-au ridicat in slavi odata , trebuiau omorati acuma.

Zis si facut se inarmara cu furci si coase, inconjurara castelul unde aprinsera mii de torte. Putinii oameni care inca ii iubeau pe cei 2 vrajitori stateau la marginea padurii privind masacrul. Le era frica sa apere ceea ce iubesc, asa ca preferau sa priveasca cu lacrimi in ochi.

Vrajitorii erau plecati in padure cautand leacuri pentru un copil bolnav care aparuse la usa lor in cautare de ajutor.. Pana sa ajunga inapoi oamenii le distrusesera castelul omorasera copilul care dormea adanc pe divan, desi acesta era complet nevinovat. Insa pentru oamenii frustrati si insetati de sange nu conta vinovatia, important pentru ei era sa omoare. Undeva departe vrajitorii priveau cum casa le este distrusa, cum tatal isi omoara copiii, sotia -sotul.

Durerea era prea mare pentru ca ei sa poata suporta. Mai intai au fost parasiti de catre parinti si blestemati sa rataceasca prin Univers, apoi au ajuns pe o planeta in care totul era pe dos, insa atunci cand au aterizat pe Terra au crezut ca au gasit Raiul oameni calzi si primitori, care sa le tina de urat in marea desarta a Universului.In realitate Pamantul a fost cea mai mare dezamagire a lor. Toate cunostintele lor, toata dragostea lor au fost impartasite unor fiinte care nu meritau, care erau dominate de instincte animalice si care s-ar omori intre ei pentru orice nimic, Amintirile cu chipurile zambitoare ale celor pe care ii considerau prieteni si care acuma cautau sa-i omoare, apareau si dispareau in timp ce valul de pe ochi era ridicat.. Stiau ca in spatele lor cineva ii observase si voia sa-i ucida, insa nici unul nu voia sa lupte importiva destinului lor.

In final si-au dat seama ca mai presus de toate nu au fost niciodata singuri ci ca s-au avut unul pe celalalt. Singura lor multumire era ca vor fi impreuna si-n moarte. Mana barbatului o stranse pe cea a femeii in timp ce aceasta il privea in ochi zambindu-i in semn de recunostinta pentru faptul ca a fost alaturi de ea. Privira Luna care parea sa oglindeasca sangele varsat pe acele meleaguri.in spate barbatul care fusese pe moarte si pe care cei 2 “zei” l-au salvat se furisase purtand 2 cutite in mainile sale. Insa cei 2 murisera inainte de a fi injughiati,alesesera sa moara din pricina tradarii inainte ca cineva sa-si murdareasca mainile cu sangele lor. Strigate de bucurie au cuprins satul patat de sange, hore si dansuri barbare s-au incins in jurul cadavrelor celor dragi.

Nimeni nu a observat ca 2 trupuri de la marginea padurii se transforma in praful de stele si se daruiesc soarelui ca sa incalzeasca lumea rece in care oamenii traiesc. Doar un copil a vazut ca in locul castelului de sticla un monument de piatra inchiant soarelui a aparut. Oamenii au numit locul cu pricina Stonehenge, iar puiul de om a ramas singurul care a stiut adevaratul scop al templului sorelui. Odata cu moartea vrajitorilor oamenii au dat uitarii stiintele in care au fost initiati de catre acestea. Pedeapsa pentru nerecunoscatori este ignoranta..

Leave a Reply