Luni, 23 noiembrie, ora 19:00

Agentii:  Bianca, Marius, Cristi

Obiectiv : gasirea inelului perfect de logodna

Inarmati cu aceste informatii agentii nostri au inceput sa rascoleasca magazinele de bijuterii din mall-uri. Inelul trebuia sa fie din aur alb cu diamant. Diamantul trebuia sa aiba intre 0,15 si 0,20 karate. Pretul trebuia sa se incadreze  in 2000-2500 Ron.

Sa va explic cum s-a ajuns aici. Cristi si Ioana sunt prietenii mei si ai lui Marius. Cristi si Ioana sunt un cuplu de 10 ani, eu si Marius de aproape 2 luni. Cristi a asteptat timp de 10 ani de zile sa fie cerut in casatorie de catre Ioana. Vazand ca Ioana nu are nici cea mai mica intentie sa o faca, si-a luat inima in dinti si a hotarat sa ii ceara mana, dar nu oricum, ci in stil mare. De aceea Cristi, a planuit cum sa ii ceara Ioanei sa fie a lui pe viata. Astfel, planul , pe scurt, implica un acoperis, un geam, o sfoara, un inel, un deget de la mana stanga, un bilet pe care sa scrie intrebarea, un telefon care sa o trezeasca si sa o trimita la geam si un “da” din partea ei J.

Adica el va fi pe acoperis tinand inelul in mana si sfoara care il leaga de inelarul ei. Biletul va fi lipit de geam, inelul cu diamant se va prelinge pe sfoara pana pe degetul ei, ea ii va spune da si va ramane cu o poveste frumoasa pe viata. Bun, planul a fost elaborat, dar lipsea inelul. Asa ca am pornit sa-l cautam. Si am ajuns la diferite magazine. Inele multe mai mult sau mai putin deosebite, cu cat mai deosebite cu atat mai scumpe. Ne-am conformat cu un inel in valoare de 4000 de ron. Un inel pe care pana si Cristi l-ar fi purtat. Multumim pe acesta cale vanzatorilor foarte amabili care ne-au oferit detalii cu privire la calitatea pietrelor, a aurului si pentru rabdarea de care au dat dovada. Continuare… »

Beware! =))

  Continuare… »

      Nu de putine ori mi-am ridicat privirea catre cer intrebandu-ma ce se ascunde dupa nori, ce se afla mai departe de albastrul linistit pe care ochii mei limitati nu pot sa-l depaseasca… Daca eram copil, imi imaginam ingeri imbracati in haine stralucitoare care ma priveau la randul lor pe mine, care imi zambeau inapoi, care ma protejau si poate mai sus ar fi fost chiar Dumnezeu. Iar vantul… ohh vantul ar fi fost suflarea sa, cea care i-a daruit viata lui Adam. Da eu, copilul as fi stiut exact care sunt limitele Universului.

     Adolescenta din mine imi spune ca mai departe se afla sistemul solar, format din Soare, Mercur, Venus, Terra, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, Pluto. Deci da, copilul din mine avusese dreptate mai departe de cer se afla esenta lucrurilor, se afla zeii antichitatii cu toate puterile lor deosebite: frumoasa si incantatoarea Venus, tacuta si inteleapta Mercur, neastamparatul Marte, Jupiter mereu impunator cu ale lui fulgere, uranus care si acum incearca sa-si vindece ranile, neptun cu apele sale negre si nu in ultimul rand Pluto zeul mortii.

     Pe masura ce cresc lucrurile odata simple se complica si-l gasesc pe Dumnezeu in miracolele ce au loc in fiecare clipa, cele pe care noi nu le vedem cele care se petrec la sute sau mii de ani lumina departare, atunci cand o stea se naste, sau moare; atunci cand o planeta se stinge iar alta invie. Lucurile s-au complicat, planetele nu mai sunt zei, sunt doar bucati de roca bantuite de urmele pe care asteroizi le-au lasat in calea lor.  Nu e nimic impresionant acolo, poate doar persistenta lor de a rezista timpului si spatiului, incapatanarea lor de a avea un rol cat de mic in oceanul intunecat si infinit pe care ne incapatanam sa-l numim Univers.  Asteroizii, se ciocnesc de planete sau de alti asteroizi si mor, dar lasa in urma lor apa, minerale sau chiar materie biologica inghetata care se poate dezvolta in timp. Planetele mor, fie ca sunt inghitite de o stea, fie ca se ciocnesc de alta planeta, fie ca un asteroid ii distruge toate elementele care ar putea favoriza aparitia vietii, rezultatul ramane in picioare: pieirea. Stelele mor, raman fara energie, dezvolta prea multa energie nu conteaza motivul ci doar rezulatul. Galaxiile se atrag una pe alta si in final niciuna nu iese invingatoare, ambele mor cu un BUM! pe masura. Deductia logica ar fi ca orice se naste moare, la fel ca si animalele, la fel ca si omul, asa si universul. Te face sa te intrebi, care e sensul? Continuare… »

       Iti mai amintesti cum iti povesteam uneori ca de fiecare data cand te indragostesti e  diferit? Poate de aici ai impresia ca nu poate exista dragoste mai mare decat aceea pe care o experimentezi deja. Pentru ce iubesti un om? Pentru calitatile sale, pentru defectele sale? Sau poate pentru comportamentul sau fata de tine? Sau poate chiar pentru felul in care te face sa e simti? Poate pentru ca vazandu-te prin ochii lui indragostiti ajungi sa te iubesti la randul tau. Poate pentru toate la un loc. Pentru bunatate, pentru respect,pentru sinceritate, pentru ca stie ce sa spuna si cand sa spuna, pentru ca te alinta, pentru ca iti alina durerile, pentru ca te face sa te simti protejat, pentru ca atunci cand te enervezi si te agiti, stie exact ce sa faca pentru a te scoate din impas, pentru ca te poti baza pe acea persoana, pentru zambetul sau privirea lui, pentru ca te imbratiseaza si te saruta de parca ar fi ultima oara, pentru ca simti ca in bratele sale te simti ca intr-un basm…

       M-am indragostit de multe ori. Poate ca sunt dependenta de sentimentul inaltator si perfect  care-mi sugereaza ca : ASTA E!!! Am intalnit persoana potrivita, am intalnit persoana cu care vreau sa fiu, iubesc si sunt iubita si da, niciodata nimeni nu o sa mai iubeasca la fel de mult. Si totusi, ceva nu merge ok, poate ca eu contientizez ca nu ma pot acomoda cu defectele persoanei respective, poate realizez ca, de fapt, cel pe care-l iubesc afisa doar o masca si ca, in realitate, el era o persoana complet diferita, iar rezultatul evident e ca ma simt tradata. Poate ca el  nu are suficienta incredere in mine, poate ca el nu poate suferi defectele mele, poate ca eu, cea pe care o iubea, eram doar o masca, sau eram faurita de mintea sa. Continuare… »

Standing still… breathing slowly, faintly…

Thousands of thoughts, images, sounds, voices, words, events,  things that happend, things that are still yet to come… everything passing through my eyes… How can you stop the noise of images… How can you stop the colours screaming ?!

Soundless voices streaming through my mind… Why can’t I shut them out…

Tiring silent chaos… consuming my energy… I’m tired already and all I did was to stay still… but the motion didn’t stop…

All the demons want to get out… It’s hard to keep them in control… It’s getting harder to push them back into their depths…

Continuare… »