7 iunie 2009, ziua alegerilor pentru Parlamentul European; sondajele arata o participare la vot de aproximativ 28%; Elena Basescu proaspata parlamentara europeana alaturi de la fel de extrem de posibilii sai viitori colegi Corneliu Vadim Tudor si Gigi Becali. O zi desprinsa parca din schitele lui Caragiale……

71% din romani nu au votat; nu stiu cum este interpretat procentul de altii,  insa pentru un roman cu o minima luciditate trage un semnal de alarma. In fapt, un semnal de alarma ar trebui sa fie tras la nivelul intregii societati: pe de-o parte de catre clasa politica, care sa isi dea seama ca ceva este total in neregula cu electoratul sau si pe de cealalta parte la nivelul intregului electoral, care, conform unei minime capacitati de introspectie, sa realizeze ca este ceva in neregula cu sine.
M-am saturat de interpretari de tipul “absenteismul este dovada unei totale neincrederi in clasa politica” ori “nu s-a votat pentru ca nu aveam cu cine”.

Nu, adevarul cred ca este altul. Sunt doua motive care imi justifica ipoteza: oameni competenti pentru functia de europarlamentar au existat (vezi un Adrian Severin ori o Renate Weber), oameni care au mai ocupat functia inainte de aceste alegeri, oameni scoliti in politica externa si cu abilitati de reprezentare; doi: aici, fata de alegerile interne, nu pe clasa politica in sine, la gramada, se pune accentul, ci pe niste reprezentanti de elita, capabili de a reprezenta interesele Romaniei in spatiul european. Da, sa spunem, clasa politica, in ansamblul ei este corupta, incapabila, netrebnica, etc. Insa cu toate acestea, nu ea era miza, ci acei reprezentanti de varf, atent selectati, ce sunt capabili sa reprezinte Romania. Si, sa nu fim ipocriti ori indolenti, ei existau (un Adrian Severin este totusi un Adrian Severin si o personalitate cu experienta in parlamentul european).

Rezultatul votului de astazi tine insa de un alt aspect. Sa fim sinceri si sa dam dovada o data de putin curaj ori introspectie: Da, suntem un popor lenes, carcotas, neinformat si nedornic de a se informa. Preferam sa balacarim si sa ne plangem, in loc sa ne implicam. Gandim stereotipic si ne place confortul acuzarii din fotoliu.

71% din romani nu au venit astazi la vot…..iertati-ma ca va spun, insa este un procent INSPAIMANTATOR! Si in contextul in care situatia prezenta nu ii este deloc favorabila Romaniei (imagine negativa in randul celorlalte tari europene, relatii extrem de incordate cu Italia si nu numai, animozitatea europenilor indreptata spre muncitorii romani care le ocupa locurile de munca in plina criza economica, la care mai adaugam adiacent o economie interna deficitara si o Rusie care ne ataca) sociologic, interpretarea absenteismului este de gandit. Procentul de 71% de populatie care nu s-a prezentat la vot indica un popor rupt de realitatea tarii sale, incapabil de a gandi si de a actiona pentru binele ei, total neinteresat de viitorul ei, cufundat intr-un “je m’en fichism” total. Un popor care, sa imi fie cu iertare, pare ca isi uraste si isi distruge tara. Sa ma lase toti cu eternele pretexte “vai nu am avut cu cine sa votez”; sunt niste justificari penibile de 2 bani pentru o autosuficienta indelung cultivata. Desi malitioasa, as putea garanta ca habar nu aveau cu cine pot vota. Sau ce propuneau cei ce doreau voturile (desi recunosc si eu ca, in esenta lor campaniile au fost prost proiectate, fiind mai mult un preludiu pentru alegerile prezidentiale). Cu toate astea, cred ca nu stiau nici de ce este important sa votezi. Si nu, nu pentru ca nu au fost informati (nu cred in justificari, mai ales cand ai campanii de informare care se desfasoara cu minim o luna inainte de alageri si cand esti asaltat de materiale informative despre candidati). Ci pentru ca nu au vrut sa se informeze….din lene…..

In Parlamentul European merg, reprezentativi pentru o tara lipsita de un minim echilibru valoric si psihologic, o Elena Basescu, un Vadim si un Becali. Iertati-mi sa imi fie indrazneala, insa cum vor reprezenta ei interesele unei tari? Cum vor reactiona, spre exemplu, cand Romania va fi oficial penalizata in urma unui alt scandal mediatic (probabil inscenat)? Vor face prezentari de moda? Vor tine discursuri psihotice? Vor vinde oi?
Ce proiecte de legi vor sprijini ei? Transformarea cluburilor in institutii ale statului? Gratuitatea operatiilor de marire a buzelor? Libera circulatie a oilor? Gratuitatea medicatiei antipsihotice?

Avem un fost patron de club de fotbal agramat si cu un trecut destul de ambiguu moral, un fost top-model cu probleme mari de pronuntie (si sper nu si intelectuale) si un aproape delirant care a venit cu fluiere si bannere in Parlamentul Romaniei. Acestia sunt reprezentantii tai! Bravos, natiune, bravos popor roman! De acum inainte prefer sa nu mai aud eternele plangeri cum ca suntem defavorizati ori exista nu stiu ce conspiratie. Nu stimabililor, ne distrugem pe mana noastra. Avanti popolo, avanti natiune! Poate pana la urmatoarele alegeri se hotarasc si Laura Andresan ori Mihaela Radulescu sa candideze. Ce ziceti, le trimitem in Parlamentul European?

Sunt zile in care stii pur si simplu… Stii ce ai de facut, ce vrei de la viata, ce vrei de la oameni, ce cale sa urmezi, ce se intampla in jurul tau.
Sunt zile in care visezi, speri, doresti lucruri care ti se par imposibil de atins, si nu ma refer neaparat ca-ti doresti sa “atingi” cerul, sau sa-ti puna cineva luna la picioare.
Sunt zile in care te plictisesti si incepi sa te intrebi ce ai facut cu viata ta, in care iti doresti sa intorci timpul, in care nu ai chef de nimic desi iti doresti multe.
Fiecare zi e diferita. Un experiment: timp de o saptamana faci cu exactitate aceleasi lucruri, mananci aceeasi cantitate din aceeasi hrana pe care evident o prepari in acelasi fel, privesti aceeasi emisiune, acelasi film,asculti aceeasi muzica in aceeasi ordine, saruti in acelasi fel.
In final, vei constata cel putin doua lucruri:
- primul, cel evident, ca vei deveni mai deprimat deoarece starea de robot nu satisface pe nimeni.
- al doilea, ca in fiecare zi te trezesti cu alte ganduri si probleme, chiar daca te concentrezi asupra acelorasi lucruri,iar asta si faptul ca ceilalti oameni actioneaza diferit vor schimba in fond ziua ta.
Ceea ce mi se pare important e faptul ca in fiecare zi cand ne trezim, fie ca suntem veseli, fie ca suntem deprimati, gandurile si starea noastra de spirit se schimba. Ceea ce nu inteleg este cum? Adica adormim clar cu o anumita stare, dar atunci cand ne trezim starea pe care o avem e diferita. Si chiar daca nu ne place sa admitem, deseori alegerile pe care le facem depind (intr-o oarecare masura) si de stare. Ceea ce inseamna ca o stare (jucata la noroc poate) are o influienta foarte mare asupra vietii noastre, deci implicit si asupra altor viitoare stari. Si tot nu ma pot abtine sa ma intreb cum? E clar ca trecutul, amintirile, experienta, indoielile, dorintele,sperantele,iluziile toate ne strabat inconstientul si se depun la fel ca ciocolata excesiva, unde nu trebuie. ISe spune ca in timp ce dormim, cand intervine starea aceea ce se numeste vis in popor, de fapt ne confruntam cu problemele noastre, oricare ar fi natura lor.  Si totusi asta sa fie dichisul? Visam ca ne confruntam cu nu stiu ce monstruozitate de problema, o infrangem si ne trezim binedispusi, e mai puternica decat noi si devenim morocanosi?? Atunci sa inventeze naibii pe langa atatea prostii si Pastila Pentru Vise Frumoase. Pana la urma au reusit sa inventeze pastila 4 zile si 4 nopti, asta e mai important decat le stea atata timp cortul ridicat la barbati.

Vom considera o planeta aproape identica Pamantului…
Avem mai mult de 6 miliarde de oameni, pentru a mentine ordinea si disciplina in randul a 6 miliarde de oameni, ar fi nevoie de cel putin 600 de milioane de oameni care sa se ocupe strict cu mentinerea ordinii publice.

Evident nu avem acest numar de oameni in prezent care sa se preocupe de mediu, daca am avea, nu s-ar fi ajuns la situatia de a pleca pe alta planeta.

In consecinta: Continuare… »

Vreau doar sa iubesc si sa fiu iubita. Asa ma mint singura mereu, dar in sinea mea stiu ca nu e suficient, niciodata nu este suficient, intotdeauna ne dorim mai mult… El trebuie sa fie un anumit tip de persoana si totodata trebuie sa nu mai existe un altul ca El. Iar eu… eu trebuie sa insemn acelasi lucru pentru el. Trebuie sa simt ca simte la fel, trebuie sa nu existe indoieli, desi se spune ca dragostea, la fel ca si viata, este despre indoieli intorsaturi de situatie, despre ganduri frumoase, dar si ganduri urate.
Cine sunt? In final cred ca sunt cea care iti mangaie parul, cea care-ti sopteste la ureche lucruri fara sens, pe care numai tu le poti intelege, simti, imbratisa. Sunt cea care are grija de tine si care e mereu langa tine,chiar daca nu ma cunosti, nu te cunosc, nu ne-am intalnit. Sunt cea care te vrea, cea care e una cu tine si totodata sunt o persoana diferita. Sunt cea cu care ai atatea in comun, in care te regasesti de fiecare data cand te simti pierdut.
Cine esti tu? Adevarul, lumea mea, destinul meu, insula mea pustie unde ma refugiez atunci cand vreau sa evadez din realitatea cruda a vietii mele zilnice. Si totusi esti chiar mai mult decat pot realiza eu acum.
Unde esti? Undeva intr-un colt ascuns din mintea mea sau intr-un colt ascuns din lume sau, poate, doar poate, suntem mai aproape unul de celalalt decat putem realiza vreunul.
Ce vreau? Totul… pe tine, pe mine, pe amandoi separati dar si impreuna. Vreau un dans, un cantec,un sarut,o imbratisare, o privire, un fior, un moment al nostru care sa ramana intiparit in mintea mea toata eternitatea.
Vreau sa ne adapostim de ploaie sub cer, iar stelele sa ne vegheze noaptea,vreau ca soarele sa ne fie preot, iar marea cel putin un martor.
Te vreau cu tot: defecte, calitati,prejudecati, prieteni, greutati, vise, sentimente. Vreau sa ma vrei cu tot… Nu vreau mai mult decat poti da, cer doar o clipa din viata ta… Ne vreau pe noi, dar mai presus de toate vreau ca tu sa existi…

Femeile adora filmele siropoase, povestile siropoase si undeva in adancul sufletului isi doresc sa traiasca ele insasi o astfel de poveste.
De aceea barbatii bazandu-se pe ceea ce au citit sau vad in filme, au impresia ca nevoile unei femei se bazeaza pe simpla deviza: “Spune-i ce vrea sa auda!”.
Oricat de disperate suntem in anumite momente, inclin sa cred ca nici o femeie nu viseaza noaptea sa auda aceeasi replica de nspe mii de ori de a 20 de barbati diferiti. Eu as spune ca mai degraba ne dorim reactii si comentarii sincere care arata pe de o parte ca ne respectati si ca ne iubiti, iar pe de alta parte ca sunteti sinceri in ceea ce ne priveste. Nu strica sa spui din cand in cand unei femei ca s-a intrecut pe sine, dar un compliment bun are efect decat atunci e meritat si nu scos pe banda rulanta. Iata ce cred barbatii in general ca femeile asteapta sa auda din partea lor:

1. Arati minunat, draga mea! Dupa cum spuneam un compliment pe care-l auzi in fiecare zi, nu te mai incanta plus ca iti va provoca indoieli. Mai bine mai rarut ca-i mai dragut.
2. Esti prima femeie din viata mea! Trombon frate!! Sau bullshit dupa cum spun americanii ).. Vrei sa spui ca ai invatat sa saruti atat de bine de la televizor, sau ajutat de mar? Sau vrei sa spui ca stii exact ce-mi place pentru ca esti tu foarte empatic??!!! Nimeni nu s-a nascut invatat :). Si nu voi fi prima fraiera care sa creada aceasta absurditate.
3. Esti prima femeie de care m-am indragostit vreodata! BULLSHIT , si chiar daca ar fi adevarul mai bine taci, pentru ca ma face sa cred ca ai fost cu restul femeilor doar pentru a ajunge in patul meu, si nu vad de ce eu as fi diferita. Plus ca asa cum noi ne-am indragostit de Brad Pitt, Shane West sau mai stiu eu cine, si voi ati avut cate o dragoste imposbila, mai bine te limitezi si spui ca te-ai indragostit de mine, o sa-ti apreciez si sinceritatea si nici nu o sa ma gandesc la fostele tale de care ma mai tem uneori, ca deh.. sunt femeie  .
4. Te iubesc! Orice  femeie vrea sa auda asta, insa in ziua de azi nu stiu cati barbati o si simt. Sper eu ca fiecare femeie reuseste sa-si dea seama cand barbatul din fata lor exagereaza sau chiar minte. Indemn pentru barbati: Nu mai spuneti cuvintele magice daca nu simtiti cu adevarat magia, e unul dintre motivele pentru care unele femei se gandesc serios sa-si schimbe orientarea sexuala.

O femeie este intradevar previzibila: vrea un sot, iubire, copii, o casa, o masina, un serviciu bun, intelegere, respect, sa calatoreasca, ture de shopping si sedinte la spa. Dar chiar daca ii oferi lucrurile respective asta nu o va face fericita, pentru ca femeia moderna, complexa nu vrea sa se casatoreasca cu primul tip care crede ( nu e sigur) ca o iubeste, nu vrea copii inainte de a avea posibilitatea de a-i creste intr-un mediu adecvat, nu vrea sa stea singura la cratita in timp ce tu privesti meciul cu baietii, nu vrea un respect oferit in sila sau de nevoie.