“Mazarica mea” Miky si-a facut debutul in blogosfera. La inceput a “testat” terenul aici pe adrianswebs.com cu cateva articole. Mai apoi, a incercat platforma blogspot, apoi la insistentele mele, a incercat wordpress, a revenit la blogspot si apoi a renuntat complet. Mai tarziu s-a relansat pe platforma wordpress unde vad ca a inceput sa insire cateva articole personale.
Cu siguranta are mai mult talent decat mine la scris si ii urez mult succes si sper ca intr-o zi, sa ajung sa citesc si al 1001-lea articol scris de ea.
Site-ul actual il gasiti pe adresa: http://mickyroxana.wordpress.com :D
Love ya my dear mazarica! 
2 Comments »
Am revenit!
(Nu ca ar pasa cuiva ) 
O perioada lunga de timp, am uitat de blog-ul asta, … o perioada lunga de timp am uitat si de mine si de toate proiectele, visele si ideile mele. Unde am fost? Nicaieri si pretutindeni… Am trecut printr-o perioada luuunga de reflectare, deprimare si cautare a eu-ului meu real. L-am gasit oare? NU! Dar acum imi aduc aminte cum arata si sper ca incet incet sa-l gasesc si sa revin la forma mea naturala.
Am inteles ca Bucurestiul nu este un oras pentru mine. Desi am reusit (cu greu) sa ajung sa ma descurc si aici (mai mult sau mai putin sigur), mi-am dat seama ca totusi, ceva lipseste! Pur si simplu nu este de ajuns sa ai un serviciu stabil (de vreo 2 ani si ceva), nu este de ajuns sa ai o prietena stabila (si viitoare sotie – candva in viitorul mai apropiat sau departat – sssht! ea inca nu stie, doar banuieste ), nu este de ajuns si gata! Lipseste ceva! Imi lipsesc prietenii (aia din copilarie, aia cu care stateam la povesti nopti intregi fara sa ne plictisim,aia pe care oricat i-am ranit, injurat, insultat, etc, tin in continuare la mine (sper) la fel cum si eu tin la ei). Continuare… »
4 Comments »
Abba- The name of the game
Ti s-a intamplat vreodata sa fii indragostita de un baiat in secret si sa recurgi la tot felul de tehnici de cucerire de genul genelor lungi, zambete pline de subinteles, sau pur si simplu holbat?! Mai pe scurt i-ai invadat spatiul masculin doar-doar oi reusi sa-l faci sa inteleaga, fara sa fie nevoie sa-ti calci pe orgoliul feminin ,ca ti-a picat cu troc. Ceva timp el fie face pe neinteresatu`, fie iti mai arunca “in scarba” cate o privire, un zambet, un compliment, ceva ca sa te tina pe jar, ceva care sa te faca sa te intrebi – Bai, daca ma place?!, un fel de asigurare ca nu-ti trece dorul de el si ca in caz de lipsa sau de nevoie va avea la cine sa se intoarca.
Evident ca tu ti-ai dat seama de jocul lui si incerci sa i-o iei inainte. Scarbita de gandirea lui perversa faci pe indiferenta lovindu-l unde il doare mai tare in orgoliul lui de macho-man. Si micul taur incepe si se agita sa-ti arate ca e mai talentat, mai mare, mai puternic si mai frumos decat toti din jurul lui. Intre timp se intample sa uite de gandurile murdare pe care le-a avut la inceput si-ti acorda tie toata atentia lui. Poate chiar incepe sa se indragosteasca de tine, pentru ca acuma te vede asa cum esti, naturala, nu asa cum incercai sa pari tot de dragul lui.
Incantata ca esti in centrul atentiei lui, incepi sa-l sacai tot mai mult, sa umbli cu unul cu altul, sa-l lovesti tot mai mult in orgoliu, incerci sa-l umilesti sau mai bine sa-l faci pe el sa se umileasca, asa cum te simteai tu la inceput injosita. Sa vada ai sto dialo cum e!!!
Cata umilinta poate un om sa indure?? Cat crezi ca suporta un om sa-i fie orgoliul calcat in picioare?Niciodata nu suficient de mult incat sa apuci sa-ti dai seama ca ai gresit. Si el isi indreapta privirea catre altcineva care incercase cu disperare sa-i capteze atentia si cu care fusese indiferent. Apoi il invinuiesti pe el pentru tot, te minti singura ca nu merita, dar in final adervarul iese la iveala si iti asumi responsabililatea: vina iti apartine. Si-ti dai seama ca ar fi fost totul mult mai usor daca i-ai fi spus de la inceput ce simti, asa ca dai fuga la el si te descarci de tot ceea ce te-a macinat, dar orgoliul lui nu-ti accepta adevarul, desi el spune ca te crede si-ti face tot felul de declaratii de iubire mincinoase. Nu stii daca sunt adevarate, dar speri si-i faci jocul, acuma e randul lui sa arunce cu mizerie in orgoliul tau. Si uite asa se invarte jocul, care pana la urma se numeste iubire, nu cea din filme ci cea din viata de zi cu zi neimpartasita, sau impartasita prea tarziu, cea plina de orgolii si egoista.
Cu drag si multe salutari de pe magicul pamant grecesc, a voastra prietena care nu v-a uitat BIANCA
No Comments »
Dragul meu jurnal , incep prin a-ti spune ca nu te-am uitat, doar ca timpul nu a fost de partea noastra. Urata treaba cu timpul asta, uneori fuge fara sa tina cont ca nu am apucat sa respiram sau ca nu am reusit sa ne bucuram de altceva in afara de munca si indatoriri fata de altii… Si uitam de datoria pe care o avem fara de noi insine: fericirea. Poate ca exagerez, dar ma cunosti deja, asa imi place. Viata pe plaiurile elene e frumoasa, vesela. Indiferent cate greutati ai, timpul de sterge la fel de rapid precum trece. Lucrez la un restaurant Vakiaros, si cunosc tot felul de oameni unii te lasa mut de uimire prin gingasia si zambetul cald cu care te onoreaza, altii te fac sa intelegi ca lumea exista prin opusuri. Si totusi nu vreau sa vorbesc sau sa critic oameni, nu am acest drept. In schimb e dreptul meu sa-ti impartasesc gandurile mele pe cat se poate necenzurate.
Pentru mine in putine locuri ma simt la fel de bine precum ma simt in Grecia. Poate aerul, in ciuda caldurii, poate marea atat de limpede (desi foarte sarata), poate plajele mult mai curate, poate oamenii mai putin abatuti si preocupati si distrasi ,poate istoria mareata ( desi nu ne lasam mai prejos) sau poate de ce nu mitologia. Cel mai probabil toate la un loc, dar un loc aparte il ocupa mitologia asta e clar. Cat de distruse sunt volumele mele din Legendele Olimpului de atata citit si rascitit. Apropo insula pe care locuisc in acest moment se numeste Samos. In orasul numit Pytaghorio unde este un port de iahturi foarte frumos, si vreao 50 de terase puburi si restaurante lipite intre ele, se afla un mic templu inchinat zeitei Afrodita. Da da.. zeita dragostei, iara o manastre frumoasa se afla chiar pe coasta din acea parte a insulei si un castel pe care nu am apucat sa-l vizitez, ramane sa aflu daca se poate vizita. Undeva, sus pe munte se afla o alta manastire care a fost construita intr=o pestera in care se alfa o mica bisericuta construita pe vremea cand insula a fost stapanita de turci( In fiecare dimineata le fac cu mana vecinilor turci care se afla la o aruncatura de barca de mine :)) ). Inca nu am apucat sa vizitez templul zeitei Hera care se afla in localitatea Ireon ( o statiune superba cu case mici albe, stradute inguste, oameni amabili, multe magazinase si terase, dar cu o plaja relativ ingusta.) Desi sunt multe plajivorbim totusi de o insula de 60 acestea sunt destul de mici in comparatie cu imensele noastra plaje (exista vreo 3 exceptii).
Sunt multe de povestit pentru ca sunt multe locuri de vizitat. Dar mai pastrez cateva si pentru data viitoare cand vorbim, oricum mai am 2 luni de vacanta greceasca asa ca o sa ma bucur din plin, desi am un mic regret : mi-as dori ca El sa se bucure cu mine de o vacanta magica.
Multi pupicei pe mutre posomorate, si o imbratisare , cu drag, eu reincarnarea Afroditei :D, zapacita ta, BIANCA
No Comments »
 Singur, pierdut in noapte…
by DarK4EveR
04:07 24/03/05
Singur, singur in noapte…
Ma plimb, pe strazi… aud doar soapte…
Singur, ratacesc pe carari… intunecate…
Privesc cerul instelat…
Imaginea ta ma urmareste… neincetat…
Intind bratul, incerc sa te ating…
Imaginea ta dispare…
Incerc, suferinta sa o sting…
Cu ale mele lacrimi… amare…
Singur, mereu singur, ma pierd in noapte…
Visez, te aud… ca prin soapte…
Te caut, gasesc doar imagini… intunecate…
Ascult vantul rece…
Glasul tau, prin suflet… imi trece…
Deschid buzele, incerc sa-ti vorbesc…
Glasul tau dispare…
Incerc, durerea sa o strivesc…
Cu ale mele suspine… amare…
Singur, ratacesc in noapte…
Inchid ochii, te aud… sunt doar soapte…
Singur, te regasesc in amintiri… intunecate…
No Comments »
|
Entries (RSS)