Uite ca a aparut si primul post pe anul asta (datorita lui Cartim care mi-a aruncat o leapsa).

(edited – cateva raspunsuri au fost modificate)

Sa vedem:

A trecut si anul 2009 … Timpul parca trece tot mai repede in ultimul timp…

Cu bune cu rele, a mai trecut un an. Ce am facut in ultimul an? Parca prea putine, nimic interesant, nimic care sa lase o urma in istorie. Am incercat sa fac ceva sa ies in evidenta? nu tocmai, deci n-am de ce sa ma plang.

Ma pregatesc pentru 2010… Este un an bun, trebuie sa fie! doar e `10 ! Voi incerca sa scot la suprafata EU-ul pe care il tot slefuiesc de vreo 23 de ani, va fi capodopera? sau o catastrofa? Nu conteaza! Sunt EU cel la care visez!

Am auzit ca multi si fac liste cu obiective pentru anul urmator, si apoi realizeaza un fel de bilant cu ce au reusit si ce nu… In 2009 am facut pentru prima data o lista de obiective profesionale (la birou), din 11 obiective, 3 indeplinite, 3 neindeplinite, si 5 indeplinite partial… Se putea si mai bine, mereu se poate mai bine!

O sa incerc sa fac o lista de 10 obiective personale pentru anul `10 :

1. Sa termin facultatea si sa-mi iau si licenta
2. Sa obtin carnetul de conducere
3. Sa-mi consolidez cariera si sa obtin o marire salariala de +100%
4. Sa lansez impreuna cu Emil, site-ul Z-AngelS (functional 100%)
5. Sa lansez site-ul ROTM
6. Sa public cel putin 2 capitole din “Shreds of Eternity”
7. Sa fac dragoste sub dus
8. Sa practic cu regularitate cel putin 1 sport (altul decat sah, sau pc gaming)
9. Sa reusesc sa pot din nou sa invat chestii noi – mai exact (web programming).
10. Sa obtin o masina personala

————————————————–

10 obiective, 10 puncte… pentru anul `10!

RAMAS BUN 2009!!! ———— LA MULTI ANI 2010 !!!

Draga simbol al veseliei si al familiei, asta este a doua scrisoare pe care ti-o adresez. Am descoperit, in urma ultimei scrisori ca existi cu adevarat,asa ca tin sa-ti multumesc pentru faptul ca nu m-ai trecut pe lista copiilor rai. Am mai descoperit ca, uneori, pentru ca o dorinta sa ti se indeplineasca, trebuie sa o spui cu voce tare sau pur si simplu sa o scrii asa cum am facut chiar eu. Sunt cu adevarat multumita de mine in momentul de fata, desi nu am nici un merit pentru ceea ce am castigat (putina aroganta nu a omorat pe nimeni).

E interesant cum o coincidenta, cum un accident intamplator incepe sa declanseze niste procese de gandire care te pot face sa te indoiesti de ceea ce considerai drept un adevar absolut. Decat daca nu acceptai in totalitate acel adevar absolut si o mica parte din tine isi dorea ca un accident intamplator sa dea peste cap toate cunostiintele pe care te prefaceai cu succes ca le ai doar pentru a te integra in societate. Si in mod accidental asta imi aminteste de Terry Pratchett si al lui Hogfather. Dar revenind, apropo de contractul social cred ca odata constienti de ceea ce inseamna societate oamenii refuza sa mai creada in lucrurile pe care nu le vad. Nu mai cred in miracole, iar atunci cand se intampla acestea sunt atribuite stiintei nu lui Dumnezeu. Nu mai cred in Mos Craciun, Iepurasul de Paste, Zane, Spiridusi veseli, Feti -Frumosi, Ilene Cosanzene etc. Insa , paradoxal, continua sa creada in tot ceea ce reprezinta aceste personaje: omenie, dreptate, bine, egalitate, justitie, altruism. Ah si Dumnezeu ramane singurul personaj care are o adevarata sansa de a supravietui contractului social. Poate ca atunci cand incheiem acest contract exista o clauza care  spune ca nu suntem obligati sa renuntam la credinta intr-o fiinta divina mai puternica decat orice altceva. Nu de alta dar fiinte superioare ar putea fi considerate si celelalte personaje.

Este clar ca nimeni nu vrea sa fie etichetat drept ciudat, toti incercam sa ne integram intr-un grup, sa fim considerati drept normali, dar asta nu ma opreste sa ma intreb daca e ok, daca e cu adevarat un lucru sanatos din punct de vedere emotional, moral sa renuntam la toata mostenirea noastra, pentru ca exista semne in lumea de zi cu zi care atesta faptul ca oamenii nu mai sunt omenosi, justi, drepti, veseli,egali, altruisti. De fapt acuma ni se pare anormal cand vedem o persoana dispusa sa se sacrifice pentru un altul, ni se pare anormal cand vedem o persoana care incearca sa ajute un necunoscut.

Exista speranta, iar tu Mosule esti cel vinovat :-). In decembrie oamenii isi aduc aminte de copilarie, de vecini, de necunoscuti, oamenii incep sa se vada iar unii pe altii drept ceea ce sunt si sub pretextul sarbatorilor se ajuta la nevoie. Poate ca ceea ce incerc sa-ti cer este sa prelungesti acesta spirit care pare sa-i cuprinda pe oameni chiar si dupa sarbatori. Cred ca ti-ar placea ca lista ta de copii cuminti sa se mai mareasca un picut.

Cu multa nerabdare si veselie, a ta mereu optimista, Bianca :*

Pentru ca se am intrat in luna sarbatorilor si pentru ca toata lumea stie deja cat imi place mie veselia Craciunului m-am gandit sa incep sa daruiesc ceea ce am de daruit pentru voi, cei care ne cititi articolele, pentru voi cei care sunteti alaturi de noi, pentru colegii de blog si pentru mine, de ce nu?! Este un cantec dragut si linistitor al Sarei Bareilles care se intreaba daca dragostea traieste. Sa ne intrebam si noi cu ea si sa nu uitam ca asta e luna in care avem un pretext bun ca sa fim oameni sa uitam de probleme sa iubim sa fim fericiti si mai ales sa daruim celui de langa noi ceea ce isi doreste, ca sa o ajutam pe dragoste sa ramana in viata. Merry Christmas HOHOHO!!!!

Robert de 9 ani  si Bogdan de 28 de ani, au nevoie de un cadou din partea ta, din partea noastra!

via Cabral .

1. Buna, eu sunt Robert si am 9 anisori.

Anul acesta cand am inceput scoala ma simteam foarte ametit si ma durea capul foarte tare. Mami si tati nu au stat pe ganduri si m-au dus imediat la doctor ca sa vada ce se intampla cu mine si sa faca durerile sa treaca. Doctorul m-a trimis sa fac o tomografie si din pacate rezultatele nu au fost tocmai bune. Doctorii mi-au descoperit o tumoare in partea din spate, in dreapta capului si m-au programat de urgenta pentru operatie. La operatie am fost voinic si nu mi-a fost frica pentru ca stiam ca desi o sa ma doara, tot ce era rau trebuia inlaturat ca sa ma simt iar bine.

Doctorii au reusit sa opereze tumoarea insa au mai ramas cateva bucatele pe care nu le puteau scoate de teama sa nu atinga creierul mic. Cu totii am sperat ca tumoarea sa nu fie din aceea rea dar din pacate biopsia a aratat ca a fost de tip canceros. Din fericire insa, am aflat ca se poate trata.

Cu ocazia aceasta am invatat, chiar daca toata lumea imi spune ca sunt mic si nu stiu ce inseamna, ca nu toate vestile bune aduc si implinirea sperantelor, deoarece tratamentul acela se face doar in Austria si costa foarte multi bani. Mai exact 45000 de euro, bani pe care mami si tati se lupta din rasputeri sa ii stranga.

http://robertvlase.wordpress.com/

=======

2. Salut !

Sunt Bogdan si am nevoie de ajutorul TAU pentru a strange cei 60.000 de euro, necesari pentru o operatie in Germania. Trimite-mi, te rog, un SMS la 848 si doneaza 2 euro. Pentru tine, nu inseamna aproape nimic, pentru mine inseamna VIATA.

Serviciul este oferit gratuit de Cosmote, Vodafone si Orange şi este valabil in perioada 12 noiembrie-12 decembrie. Nu se percepe TVA

 Aceasta este blogul meu, unde am atasat documentele medicale si pozele de la RMN care iti arata suferinta mea:

http://bogdancurelea.wordpress.com/