Un intelept mi-a spus candva ca trebuie sa elimin gunoiul din capul meu. Fara sa intentionez, la nivel inconstient am reusit sa fac asta si rezultatul nu a fost pe masura asteptarilor mele. Nu-mi place. E gol. Ce se intampla cand iei toate gandurile, framantarile, sentimentele, visele, ideile unei persoane? Ramai fara o persoana, cu un corp care rataceste prin spatiul si consuma in van oxigenul tuturor. Cu mine asta s-a intamplat, taramul magic, multicolor si plin de veselie, taramul meu al fagaduintei devenise un taram pustiu si gri, un taram pe care nici macar tufisul ala rotund si uscat din filmele texane nu ar vrea sa-l strabata.
Imi pierdusem orice dorinta de a face lucrurile care imi aduceau multumire si bucurie: nu mai cantam, dansam, nu mai citeam si nu mai scriam. Imi pierdusem imaginatia si creativitatea. Veselia, pierdusem copilul din mine…Dar acum am realizat care era sursa problemelor mele, aceea nu era nici raceala, nici frigul de afara, nici macar vreo persoana din jurul meu. Mhm… poate ca vina era a mea. Continuare… »
No Comments »
Iara pierd nopti in fata calculatorului fara sa gasesc ceva folositor de facut. Absolut nimic. Nu reusesc sa ma reculeg, sa meditez, sa ma regasesc, sa ma ridic, sa fac ceva util. Nope.. Nimic.. Vid.. Ceva lipseste, cineva lipseste…
Am un mic talent despre care vorbesc destul de rar si anume obiceiul meu de a descompune tot ce se petrece in jurul meu, fiecare gest, senzatie, melodie, sunet, miros. Am o atentie deosebita pentru detaliile pe care toti ceilalti le neglijeaza fie din cauza ca nu le cunosc importanta, fie din cauza ca sunt cu adevarat neimportante.
Stii ce ma enerveaza pe mine? Continuare… »
2 Comments »
Spatiul virtual poate acoperi multe directii de dezvoltare. Unii il folosesc pentru a experimenta, altii pentru a se afirma, unii pentru a se cunoaste, altii pentru a isi dezvolta abilitati. Daca spatiul virtual este cadrul pentru dezvoltare, blogul este instrumentul prin care dezvoltarea se realizeaza. Ceea ce nu vad, in plimbarile mele, este blogul utilizat drept instrument al formarii (prin dialog si dezbatere). Nisele sunt slab dezvoltate, iar confuziile mult prea frecvente de tipul blog-jurnal, blog-spatiu al defularii, par ca vor ramane mult intiparite in tendintele scrisului…..
3 Comments »
”Pentru că au sâni rotunzi, cu gurguie care se ridică prin bluză când le e frig, pentru că au fundul mare și grăsuț, pentru că au fețe cu trăsături dulci ca ale copiilor, pentru că au buze pline, dinți decenți și limbi de care nu ți-e silă.
Pentru că nu miros a transpirație sau a tutun prost și nu asudă pe buza superioară. Pentru că le zâmbesc tuturor copiilor mici care trec pe lângă ele.
Pentru că merg pe stradă drepte, cu capul sus, cu umerii trași înapoi și nu răspund privirii tale când le fixezi ca un maniac.
Pentru că trec cu un curaj neașteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate. Pentru că în pat sunt îndrăznețe și inventive nu din perversitate, ci ca să-ți arate că te iubesc. Continuare… »
2 Comments »
Ceva s-a schimbat undeva.. Lucruri bune au inceput sa mi se intample, lucruri pe care desi le doream cu infocare, ma temeam sa mi le doresc. De ce ne e noua oamenilor atat de frica de consecinte? De ce ne e frica de dezamagiri? De ce nu putem sa stam in varful titanicului, sa ne intindem mainile, sa ne inchidem ochii si sa lasam imaginatia sa pluteasca, sa zboare pe drumul creat de razele soarelui pe care ne incalzesc obrajorii imbujorati din cauza rafalelor de vant?! De ce alegem sa fugim? Sa fugim de vise? Sa fugim de idealuri? Sa fugim de oameni? Sa fugim de noi insine? Sa fugim… Si numai intr-un cerc, mereu intr-un cerc, pentru ca visele, oamenii se schimba, dar riscul e acelasi, fugim din aceleasi motive, impinsi parca de o voce slabita din adancul nostru care ne spune ca nu o sa putem trai cu dezamagirea, ca durerea din final o sa ne sufoce, ca fericirea are un pret imens, pe care trebuie sa-l platim cu multa multa MULTA suferinta… Continuare… »
No Comments »
|
Entries (RSS)