No Mountains too high, for you to climb
All you have to do is have some climbing faith, oh yeah
No rivers too wide, for you to make it across
All you have to do is believe it when you pray
And then you will see, the morning will come
And everyday will be bright as the sun
All of your fears cast them on me
I just want you to see… Continuare… »
Imi plac sabatoriile de iarna. Nu stiu exact de ce, dar Craciunul este perioada mea preferata din an. Banuiesc ca un motiv este faptul ca desi sunt o persoana singuratica, adica sociabila cand trebuie, dar in timpul meu liber prefer singuratatea, uneori ador sa fiu inconjurata de oameni cu conditia ca ei sa fie veseli, voiosi, sa rada, sa se distreze, sa petreaca, sa fie buni unii cu ceilalti, sa fie mai intelegatori. Nu stiu de ce, dar in luna decembrie lumea pare mai frumoasa, mai rupta din basme, mai empatica.
Un lucru care imi place este dorinta de a gasi acel cadou perfect care sa fure un zambet celui caruia i-l daruiesti. Pentru un barbat mi se pare aproape imposibil sa gasesti ceva iesit din comun, adica lucruri banale gen parfumuri, bratari, ceasuri, portofele, tricouri, camasi, stilouri poti darui mereu. De Craciun mereu mi-am dorit sa gasesc ceva ce ar aduce bucurie, veselie, curiozitate, ceva ce ar uimi prin simplitate, dar un lucru pe care celalalt nu s-ar fi gandit sa si-l cumpere/faca pentru sine. Imi pare rau totusi ca ideea de Craciun a devenit atat de comerciala. Adica, oamenii cheltuie o groaza de bani pe cadouri scumpe, eu as aprecia tare mult daca cineva s-ar stradui sa faca ceva cu propria sa mana, cred ca m-as bucura mai mult pentru acel cadou decat pentru ceva ce as putea cumpara chiar eu.
Pentru mine Craciunul inseamna bucuria de a oferi fericire familiei, celor dragi sau de a inveseli pe cineva. O clipa de odihna si fericire la sfarsitul unui an obositor si plin. De Craciun timpul are un pic mai multa rabdare cu noi.
Inarmati cu aceste informatii agentii nostri au inceput sa rascoleasca magazinele de bijuterii din mall-uri. Inelul trebuia sa fie din aur alb cu diamant. Diamantul trebuia sa aiba intre 0,15 si 0,20 karate. Pretul trebuia sa se incadreze in 2000-2500 Ron.
Sa va explic cum s-a ajuns aici. Cristi si Ioana sunt prietenii mei si ai lui Marius. Cristi si Ioana sunt un cuplu de 10 ani, eu si Marius de aproape 2 luni. Cristi a asteptat timp de 10 ani de zile sa fie cerut in casatorie de catre Ioana. Vazand ca Ioana nu are nici cea mai mica intentie sa o faca, si-a luat inima in dinti si a hotarat sa ii ceara mana, dar nu oricum, ci in stil mare. De aceea Cristi, a planuit cum sa ii ceara Ioanei sa fie a lui pe viata. Astfel, planul , pe scurt, implica un acoperis, un geam, o sfoara, un inel, un deget de la mana stanga, un bilet pe care sa scrie intrebarea, un telefon care sa o trezeasca si sa o trimita la geam si un “da” din partea ei J.
Adica el va fi pe acoperis tinand inelul in mana si sfoara care il leaga de inelarul ei. Biletul va fi lipit de geam, inelul cu diamant se va prelinge pe sfoara pana pe degetul ei, ea ii va spune da si va ramane cu o poveste frumoasa pe viata. Bun, planul a fost elaborat, dar lipsea inelul. Asa ca am pornit sa-l cautam. Si am ajuns la diferite magazine. Inele multe mai mult sau mai putin deosebite, cu cat mai deosebite cu atat mai scumpe. Ne-am conformat cu un inel in valoare de 4000 de ron. Un inel pe care pana si Cristi l-ar fi purtat. Multumim pe acesta cale vanzatorilor foarte amabili care ne-au oferit detalii cu privire la calitatea pietrelor, a aurului si pentru rabdarea de care au dat dovada. Continuare… »
Nu de putine ori mi-am ridicat privirea catre cer intrebandu-ma ce se ascunde dupa nori, ce se afla mai departe de albastrul linistit pe care ochii mei limitati nu pot sa-l depaseasca… Daca eram copil, imi imaginam ingeri imbracati in haine stralucitoare care ma priveau la randul lor pe mine, care imi zambeau inapoi, care ma protejau si poate mai sus ar fi fost chiar Dumnezeu. Iar vantul… ohh vantul ar fi fost suflarea sa, cea care i-a daruit viata lui Adam. Da eu, copilul as fi stiut exact care sunt limitele Universului.
Adolescenta din mine imi spune ca mai departe se afla sistemul solar, format din Soare, Mercur, Venus, Terra, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, Pluto. Deci da, copilul din mine avusese dreptate mai departe de cer se afla esenta lucrurilor, se afla zeii antichitatii cu toate puterile lor deosebite: frumoasa si incantatoarea Venus, tacuta si inteleapta Mercur, neastamparatul Marte, Jupiter mereu impunator cu ale lui fulgere, uranus care si acum incearca sa-si vindece ranile, neptun cu apele sale negre si nu in ultimul rand Pluto zeul mortii.
Pe masura ce cresc lucrurile odata simple se complica si-l gasesc pe Dumnezeu in miracolele ce au loc in fiecare clipa, cele pe care noi nu le vedem cele care se petrec la sute sau mii de ani lumina departare, atunci cand o stea se naste, sau moare; atunci cand o planeta se stinge iar alta invie. Lucurile s-au complicat, planetele nu mai sunt zei, sunt doar bucati de roca bantuite de urmele pe care asteroizi le-au lasat in calea lor. Nu e nimic impresionant acolo, poate doar persistenta lor de a rezista timpului si spatiului, incapatanarea lor de a avea un rol cat de mic in oceanul intunecat si infinit pe care ne incapatanam sa-l numim Univers. Asteroizii, se ciocnesc de planete sau de alti asteroizi si mor, dar lasa in urma lor apa, minerale sau chiar materie biologica inghetata care se poate dezvolta in timp. Planetele mor, fie ca sunt inghitite de o stea, fie ca se ciocnesc de alta planeta, fie ca un asteroid ii distruge toate elementele care ar putea favoriza aparitia vietii, rezultatul ramane in picioare: pieirea. Stelele mor, raman fara energie, dezvolta prea multa energie nu conteaza motivul ci doar rezulatul. Galaxiile se atrag una pe alta si in final niciuna nu iese invingatoare, ambele mor cu un BUM! pe masura. Deductia logica ar fi ca orice se naste moare, la fel ca si animalele, la fel ca si omul, asa si universul. Te face sa te intrebi, care e sensul? Continuare… »