Ma gandeam zilele astea la oameni si la fericire. Foarte putini oameni sunt fericiti, asa cred. Ii vezi in autobuz, pe strada, mai ales cand ploua, toti cu haine cenusii, negre… privirea in jos, tristi, framantati de ganduri “off, trebuie sa platesc telefonul”, “off, trebuie sa fac piata”, “off, Petrica vrea sa mergem la gratar si nu avem bani”… trebuie sa… nu avem… sunt laitmotivurile care se repeta si se repeta. Atmosfera bacoviana. Intrebarea care imi vine automat este: si de ce domne, nu pot fi oamenii fericiti, in ciuda problemelor, lipsurilor,nevoilor? si raspunsul [dupa jumatate de cana de cafea] este ca nu au generatori de fericire :).

Generatorii de fericire in teoria ad-hoc a la Ada definesc toate acele lucruri, evenimente, intamplari care pot da nastere unui zambet, unei stari de bine… se cunoaste de exemplu inghesuiala din mijloacele de transport din capitala si nervii care se aduna pana ajungi in statia la care trebuie sa cobori… si atunci principiu este… de ce sa te enervezi… sa iti consumi energia aiurea, cand poti foarte bine sa te uiti la oamenii din jurul tau si sa te amuzi… precis gasesti un om interesant… vreo batrana octogenara are o palarie ciudata, alte doua se cearta ca le place sa se certe, un domn cu o pleata falfaita scoate sunete ciudate de concentrare in timp ce completeaza o integrama… si tuu…om impins si in pozitie ciudata de stridie la conserva, ce rost are sa te mai enervezi?

Si sunt o gramada de situatii… uite, eu nu inteleg persoanele care au examen… scriu, dar nu prea bine, nu le convine, se agita, afla nota, se ambaleaza, intreaba 30 de oameni ce au scris si cum si de ce… si se agita inca doua saptamani pe tema asta, contagiind toata lumea din jurul lor… uff… de ce sa fii trist si suparat cand faptul e consumat… greseala e a ta… si chiar nu mai poti schimba trecutul?

Mi se pare mult mai usor sa razi, sa te amuzi cand citesti o carte, sa iei lucrurile asa cum sunt, cu bune si rele, sa nu dramatizezi, sa reduci raul, negativul, sa te bucuri de viata, de prieteni, de un zambet al unui copil de pe strada care bate mingea, de o bere, de o inghetata, de mancarea ta preferata la care salivezi de cateva zile si de asta daaa, sunt de acord sa iti aduci aminte o saptamana, de o buburuza care s-a agatat de tine in incercarea ei de a descoperi lumea, de o floare… de ploaie… de oameni comici care sunt comici fara sa isi dea seama… de toate aceste aspecte mici, ingorate in general din lipsa de timp… pentru ca toata lumea e grabita… sa ajunga… sa faca… sa rezolve… sa aiba bani, masini, lanturi de aur care sa le rupa gatul… detalii detalii… am observat ca asta e trendu in materie de fericire… sa ai bani, masini, apartamente centrale…

asa ca, tie, omule care citesti aceste randuri dezmatate scrise duminica dimineata, iti spun: cauta sa fii fericit! gaseste-ti generatorii de fericire si bucura-te! traieste! ca din pacate avem cu totii doar o viata…si trebuie sa o pretuim…nu stii cand iti poate cadea o caramida in cap…hazardul nu are limite…deci live the moment…and live it extreme!

in fond si la urma urmei…dupa asta alergam toti…constientizam sau nu dar acesta e adevarul…dupa fericire…fericire in rate… [pun pariu pe 30 de cutii cu inghetata ca nu exista om 100% fericit, dar ca exista oameni care incearca]

ps.mi-am spus inainte sa incep sa scriu ca nu folosesc psihologisme[i'm not that fond of these weirdo words..like "constientizam"], dar nu m-am putut rabda…

• Post by Ada on July 6th, 2008
  

This entry was posted on Sunday, July 6th, 2008 at 10:24 and is filed under Guests. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.