Adrian (256 comments) says:

NU, nu m-am gandit sa public deoarece nu consider ca am talent la scris. Scriu doar in momentele in care ajung la un anumit punct limita si trebuie sa ma descarc intr-un fel. Si atunci nu scriu pentru altii ci scriu pentru mine, scriu exact ce simt pe moment fara sa explic de ce simt sau ce a dus la senzatiile si sentimentele respective pentru ca eu stiu deja “de ce”?

Si dupa cum vezi si in ce am scris mai sus… spre sfarsit cand m-am calmat deja, totul a revenit la normal, cel putin momentan.

Mersi de aprecieri, dar nu cred ca sunt eu omul care sa inventeze si sa introduca un nou curent literar, sunt altii care citesc mai mult decat mine si care scriu mai frumos decat mine

Revenind la demoni, eu vad viata ca pe un sir continuu de alegeri. La fiecare alegere poti face bine sau rau in sensul general acceptat. Si de multe ori se intampla sa alegi sa-ti faci tie rau pentru a face altora bine. In fiecare dintre noi, exista si o parte egoista, care ar alege mereu sa-i fie bine indiferent de ceilalti. Asta ar fi unul din demoni. Altul ar fi acela caruia chiar ii face placere sa faca rau, se simte bine, se hraneste cu suferinta celor din jur.

In momentul in care ajungi in momente de cumpana, cand simti deznadejde si vezi ca desi faci bine si te straduiesti ca totul sa fie bine pentru cei din jur prin sacrificiul personal, niciodata nimic nu este de ajuns, atunci ceilalti demoni incearca sa preia controlul… si devine tot mai greu sa rezisti si sa-ti pastrezi “your own way”.

Imi este cam greu sa explic exact asa cum vad eu lucrurile.

Dar avem, sau cel putin eu am (consider ca am) “demoni” asa cum i-am reprezentat mai sus.