De multe ori suntem prinsi intr-un joc care pare sa se invarta in cerc. Ca o hora.. E funny la inceput, dar daca joci prea mult ai impresia ca intri intr-o rutia, iar ceea ce e menit sa te faca sa te simti bine reuseste sa produca exact contrariul: te plictisesti.
Multi oameni plictisiti intalnesti pe strada, probabil ii si cunosti. Nu ca eu nu m-as fi plictisit in viata mea, dar ma consider norocoasa din punctul asta de vedere. Stiu sa ma bucur de chestii marunte, de detalii. De exemplu, ieri plimbandu-ma in parc, priveam norii frumosi colorati de lumina placuta a soarelui ce apunea si incercam sa surprind imagini in forma norilor. Probabil citind asta ti se pare o chestie copilareasca. Chiar este, dar iti mai amintesti cum atunci cand erai copil un cantec frumos, o poveste frumoasa, un nor frumos, un parfum,o floare, un joc te faceau fericit?! Nu aveai nevoie de mai mult, nu aveai nevoie de un suflet pereche, nu aveai nevoie de o cariera stralucita sau de multi bani, poate din cand in cand de un pufulete sau de o bomboana,ahh si de zambetul mamei.
Iti amintesti fericirea cu care descopereai fiecare lucru in parte?Eu da.. De exemplu imi amintesc cum pe la varsta de 4 ani am dedus eu ca semiluna se formeaza atunci cand un nor acopera luna. Nu va inchipuiti cat de mandra si de fericita eram, in special cand mama ( draguta de ea ) mi-a spus ca are cel mai destept copil de pe lume :-)) ( thanks ma! ).
Cum ajungi ca de la stadiul in care orice te bucura sa involuezi la stadiul in care nimic nu te satisface? Eu cred ca ne obisnuim cu ceea ce se petrece in jurul nostru, cu floarea, cu zambetul mamei, cu scuzele, cu soaptele de iubire, cu complimentele, cu gustul mierii, cu apusul, cu rasaritul, cu fiorii pe care ni-i provoaca vantul sau picaturile de ploaie, cu povestile frumoase de dragoste, cu lucrurile marunte in general, dar si cu lucrurile mari.
Ce e de facut? Nu sunt in masura sa spun ce puteti face cu viata voastra. Stiu in schimb ce fac eu, ma bucur de viata, de senzatia pe care mi-o ofera tesatura unei bluze, de faptul ca pot sa sufar, de faptul ca pot sa iubesc, de faptul ca pot sa ajut pe cineva, de faptul ca cuiva ii pasa de mine, de esecuri – pentru ca stiu ca ma vor motiva, de fluturi, de delfini, de nori, de cer, de culori, de apus,de rasarit de parc, de umbra unui copac intr-o zi calduroasa,de o carte, de mine,de cei din jurul meu. Poate ca totusi viata e asa cum o faci… sa para!
Cum ai reactiona daca cineva ti-ar spune ca mai ai 2 zile de trait? Ce ai face acum? In clipa urmatoare? In ultima clipa?? Ti-ai aminti cat de mult apreciezi maruntisurile pe care acum nu le mai observi, ai trai cu adevarat aceste 2 zile si ai uita de pilotul automat pe care l-ai pus sa-ti conduca viata – eu asta cred. Nu e nevoie sa cersesti fericirea, trebuie doar sa o vezi atunci cand e in fata ta, atunci cand ea iti cerseste atentia. Uita de vise, traieste-le!!!