Posts Tagged “calatorie”

      Nu de putine ori mi-am ridicat privirea catre cer intrebandu-ma ce se ascunde dupa nori, ce se afla mai departe de albastrul linistit pe care ochii mei limitati nu pot sa-l depaseasca… Daca eram copil, imi imaginam ingeri imbracati in haine stralucitoare care ma priveau la randul lor pe mine, care imi zambeau inapoi, care ma protejau si poate mai sus ar fi fost chiar Dumnezeu. Iar vantul… ohh vantul ar fi fost suflarea sa, cea care i-a daruit viata lui Adam. Da eu, copilul as fi stiut exact care sunt limitele Universului.

     Adolescenta din mine imi spune ca mai departe se afla sistemul solar, format din Soare, Mercur, Venus, Terra, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, Pluto. Deci da, copilul din mine avusese dreptate mai departe de cer se afla esenta lucrurilor, se afla zeii antichitatii cu toate puterile lor deosebite: frumoasa si incantatoarea Venus, tacuta si inteleapta Mercur, neastamparatul Marte, Jupiter mereu impunator cu ale lui fulgere, uranus care si acum incearca sa-si vindece ranile, neptun cu apele sale negre si nu in ultimul rand Pluto zeul mortii.

     Pe masura ce cresc lucrurile odata simple se complica si-l gasesc pe Dumnezeu in miracolele ce au loc in fiecare clipa, cele pe care noi nu le vedem cele care se petrec la sute sau mii de ani lumina departare, atunci cand o stea se naste, sau moare; atunci cand o planeta se stinge iar alta invie. Lucurile s-au complicat, planetele nu mai sunt zei, sunt doar bucati de roca bantuite de urmele pe care asteroizi le-au lasat in calea lor.  Nu e nimic impresionant acolo, poate doar persistenta lor de a rezista timpului si spatiului, incapatanarea lor de a avea un rol cat de mic in oceanul intunecat si infinit pe care ne incapatanam sa-l numim Univers.  Asteroizii, se ciocnesc de planete sau de alti asteroizi si mor, dar lasa in urma lor apa, minerale sau chiar materie biologica inghetata care se poate dezvolta in timp. Planetele mor, fie ca sunt inghitite de o stea, fie ca se ciocnesc de alta planeta, fie ca un asteroid ii distruge toate elementele care ar putea favoriza aparitia vietii, rezultatul ramane in picioare: pieirea. Stelele mor, raman fara energie, dezvolta prea multa energie nu conteaza motivul ci doar rezulatul. Galaxiile se atrag una pe alta si in final niciuna nu iese invingatoare, ambele mor cu un BUM! pe masura. Deductia logica ar fi ca orice se naste moare, la fel ca si animalele, la fel ca si omul, asa si universul. Te face sa te intrebi, care e sensul? Continuare… »