Posts Tagged “capitolul 2”

            În alegerea unei soluţii de e-commerce, trebuie să se ţină cont de numărul produselor comercializate şi de caracteristicile acestora. Există furnizori de soluţii de e-commerce, care permit implementarea a doar 10 produse, sau permit afişarea unui număr limitat de caracteristici ale produselor. Majoritatea soluţiilor comerciale de comerţ electronic sunt rigide şi nu pot fi adaptate cu uşurinţă la nevoile viitoare ale unui magazin electronic. Astfel, pentru adăugarea unor funcţii noi, sau pentru adăugarea posibilităţii de a afişa o caracteristică în plus pentru anumite produse, este nevoie de intervenţia furnizorului soluţiei de e-commerce. Acest fapt duce la ridicarea costurilor şi la scăderea rentabilităţii.

             Cea mai bună variantă este alegerea unei soluţii de comerţ electronic de tip „open-source”. Aceste soluţii de e-commerce, sunt dezvoltate de programatorii de pretutindeni şi sunt distribuite sub o licenţă publică gratuită (Licenta GNU). Open-source este o soluţie de comerţ electronic care are nenumărate avantaje. În rândurile de mai jos vom prezenta câteva dintre ele.

Avantajele soluţiei „open-source” : Continuare… »

           Pentru a alege un produs pe care vrem să-l comercializăm online, avem nevoie de câteva informaţii despre piaţa cea mai profitabilă a produselor comercializate online. Cel mai ieftin şi rapid mijloc de obţinere a acestor informaţii, este bineînţeles Internetul. Cu ajutorul unui motor de căutare (ex. Google) putem găsi rapid informaţii şi studii de caz despre cele mai profitabile pieţe de produse online.

           Primele categorii de produse comercializate online au fost: electrice şi electronice, computere şi accesorii, cărţi, închirieri de automobile, bilete pentru spectacole, muzică, filme şi programe software. Acestora li s-au alăturat produsele din următoarele categorii cu potenţial ridicat de succes: echipament sportiv şi articole sportive, artizanat, automobile, aeromodelism, servicii de secretariat, animale de casă, pictură, sculptură, mâncăruri, cărţi electronice, servicii de consultanţă, şi multe altele. Dacă ţinem cont de ritmul alert de dezvoltare al comerţului electronic, nu este nevoie să ne limităm la una din categoriile de mai sus pentru a începe o afacere pe Internet.

            În alegerea produsului comercializat ar trebui să se ţină cont de profilul consumatorului ţintă şi să nu se uite că aceşti consumatori trebuie să fie în primul rând consumatori de Internet. Pentru început se recomandă alegerea unor produse uşor de transportat şi cu valoare adaugată mare, respectiv: accesorii electronice, telefoane mobile, componente de calculatoare sau produse şi servicii software.

        E-shop-ul reprezintă unul dintre cele mai răspândite modele de afaceri online şi este echivalentul unui magazin virtual. Într-un e-shop, participanţii unei tranzacţii comerciale sunt clientul şi compania ce deţine magazinul virtual.

        Înainte de a iniţia crearea unui magazin virtual, trebuie urmate câteva etape esenţiale, legate de alegerea produsului ce urmează să fie comercializat, alegerea unui server de hosting, apoi stabilirea structurii website-ului şi realizarea acestuia, precum şi implementarea soluţiei de comerţ electronic şi a procesorului de plăţi online.

        O platformă virtuală de comerţ electronic este formată din două componente principale. Componenta BACK-END şi componenta FRONT-END.

       Componentele BACK-END şi FRONT-END sunt formate la rândul lor din module cu funcţii specializate pentru îndeplinirea anumitor sarcini. Componenta BACK-END poate fi asemănată cu „mâinile nevăzute” care pun în mişcare „rotiţele” mecanismului platformei de comerţ electronic. Aceasta conţine trei subdiviziuni importante: prima se ocupă de informaţiile despre stocurile produselor prezentate pe site şi de relaţiile cu furnizorii acestora; a doua se ocupă cu transmiterea comenzilor, după ce au fost aprobate, către furnizori şi implicit către firmă sau serviciul de curierat şi cea de a treia subdiviziune se ocupă de relaţiile cu clienţii.

        Comunicarea cu furnizorii se poate face în mod automatizat sau manual. În cazul automatizării, cea mai frecventă metodă este cea a „bazelor de date relaţionale” şi constă în crearea unor funcţii de legătură între baza de date a platformei virtuale cu bazele de date ale furnizorilor. Astfel în momentul în care apar modificări de stoc în cadrul bazelor de date ale furnizorilor, acestea se propagă automat şi în baza de date a site-ului. În cazul comunicării manuale, aceasta se face prin e-mail, sms sau telefon, această metodă fiind şi cea care prezintă un risc sporit de apariţie a erorilor.

       Continuare… »

          În ultimii ani se poate observa cu uşurinţă mişcarea importantă pe care au facut-o oamenii de marketing în implementarea strategiilor de comunicare. Dacă în urmă cu un deceniu Internetul era aproape necunoscut publicului larg, astăzi el a devenit una dintre principalele modalităţi de comunicare şi de informare a lumii moderne. Astfel, tendinţa clară de creştere a utilizării Internetului a determinat orientarea strategiilor de comunicare către mediul electronic.

          Toate mediile de comunicare noi au avut efect, într-o măsură mai mică sau mai mare, asupra lumii afacerilor în general, precum şi a mijloacelor media deja existente. Deşi nu trebuie crezut că Internetul va înlocui în totalitate canalele tradiţionale, Al Ries şi Laura Ries spun în cartea lor Cele 11 legi imuabile ale INTERNET brandingului sau cum să faci branding de succes prin Internet, că istoria va cataloga Internetul drept cel mai important mijloc de informare şi comunicare în masă, pur şi simplu pentru că este singurul mijloc de comunicare care permite interactivitatea.

         Datorită complexităţii şi multitudinii de operaţiuni care au loc în procesul de comercializare electronică a unui produs sau serviciu, platforma virtuală destinată comerţului electronic a fost dezvoltată pe module. Corelarea acestor module se realizează prin intermediul unor funcţii de relaţie. Împărţirea platformei în module ajută şi la eficientizarea dezvoltării acesteia prin faptul că fiecare modul este dezvoltat separat dar ca parte a unui întreg. Astfel se pot crea module noi numite generic „add-ons”; acestea sunt module care pot executa funcţii noi, cum ar fi transmiterea de mesaje sms, prezentarea de promoţii încrucişate, afişarea celor mai vândute produse. etc.. Modulele unei platforme de comerţ electronic se grupează în două componente. Componenta back-end şi front-end despre care se va vorbi în cele ce urmează.