Posts Tagged “dorinta”

Draga simbol al veseliei si al familiei, asta este a doua scrisoare pe care ti-o adresez. Am descoperit, in urma ultimei scrisori ca existi cu adevarat,asa ca tin sa-ti multumesc pentru faptul ca nu m-ai trecut pe lista copiilor rai. Am mai descoperit ca, uneori, pentru ca o dorinta sa ti se indeplineasca, trebuie sa o spui cu voce tare sau pur si simplu sa o scrii asa cum am facut chiar eu. Sunt cu adevarat multumita de mine in momentul de fata, desi nu am nici un merit pentru ceea ce am castigat (putina aroganta nu a omorat pe nimeni).

E interesant cum o coincidenta, cum un accident intamplator incepe sa declanseze niste procese de gandire care te pot face sa te indoiesti de ceea ce considerai drept un adevar absolut. Decat daca nu acceptai in totalitate acel adevar absolut si o mica parte din tine isi dorea ca un accident intamplator sa dea peste cap toate cunostiintele pe care te prefaceai cu succes ca le ai doar pentru a te integra in societate. Si in mod accidental asta imi aminteste de Terry Pratchett si al lui Hogfather. Dar revenind, apropo de contractul social cred ca odata constienti de ceea ce inseamna societate oamenii refuza sa mai creada in lucrurile pe care nu le vad. Nu mai cred in miracole, iar atunci cand se intampla acestea sunt atribuite stiintei nu lui Dumnezeu. Nu mai cred in Mos Craciun, Iepurasul de Paste, Zane, Spiridusi veseli, Feti -Frumosi, Ilene Cosanzene etc. Insa , paradoxal, continua sa creada in tot ceea ce reprezinta aceste personaje: omenie, dreptate, bine, egalitate, justitie, altruism. Ah si Dumnezeu ramane singurul personaj care are o adevarata sansa de a supravietui contractului social. Poate ca atunci cand incheiem acest contract exista o clauza care  spune ca nu suntem obligati sa renuntam la credinta intr-o fiinta divina mai puternica decat orice altceva. Nu de alta dar fiinte superioare ar putea fi considerate si celelalte personaje.

Este clar ca nimeni nu vrea sa fie etichetat drept ciudat, toti incercam sa ne integram intr-un grup, sa fim considerati drept normali, dar asta nu ma opreste sa ma intreb daca e ok, daca e cu adevarat un lucru sanatos din punct de vedere emotional, moral sa renuntam la toata mostenirea noastra, pentru ca exista semne in lumea de zi cu zi care atesta faptul ca oamenii nu mai sunt omenosi, justi, drepti, veseli,egali, altruisti. De fapt acuma ni se pare anormal cand vedem o persoana dispusa sa se sacrifice pentru un altul, ni se pare anormal cand vedem o persoana care incearca sa ajute un necunoscut.

Exista speranta, iar tu Mosule esti cel vinovat :-). In decembrie oamenii isi aduc aminte de copilarie, de vecini, de necunoscuti, oamenii incep sa se vada iar unii pe altii drept ceea ce sunt si sub pretextul sarbatorilor se ajuta la nevoie. Poate ca ceea ce incerc sa-ti cer este sa prelungesti acesta spirit care pare sa-i cuprinda pe oameni chiar si dupa sarbatori. Cred ca ti-ar placea ca lista ta de copii cuminti sa se mai mareasca un picut.

Cu multa nerabdare si veselie, a ta mereu optimista, Bianca :*

“Softly, so casual,
Lovely, so light, so light,
The cruel sky lets fall
Something one does not fight.
How tenderly to crown
The brutal year
The clouds send something down
That one need not fear.
Men before perishing
See with unwounded eye
For once a gentle thing
Fall from the sky. “ ( Joy Davidman- Snow in Madrid)

Zapada in orasul Spaniol al pasiunii mistuitoare… Liniste in orasul vesnic cuprins de muzica, strigate, masini si masinarii… Lumina acolo unde intunericul si dezolarea si-au construit un camin… Si atat… Zapada, serenitate si lumina pentru tine, azi… Pentru tine, azi ceea ce nu stii ca-ti doresti, dar ai nevoie; pentru tine, azi ceea ce ti-a lipsit atata amar de timp… Pentru tine, azi mai mult decat umplutura; pentru tine, azi un vis si-o dorinta, un cuvant si-un sunet cu tainic inteles… Totul numai pentru tine, azi…