Posts Tagged “ganduri”

Azi e LUNI nu? … DA! Trebuie sa fie LUNI deoarece pana la ora asta deja am adunat cateva sute de mii de injuraturi…

Ce-am injurat? Pai cu ce sa incep ? N-am loc pe server daca le insir pe toate! Hai sa vedem ce-mi mai aduc aminte, ca de nervi am dat si in alzheimer… partial.

Ma trezesc… cu greu ( pe la 9 dimineata ) injurand bineinteles trezitul de dimineata si drumul spre birou care urma sa-l fac… Dureri de cap, paraituri de oase… am imbatranit in Bucuresti.

Ajung la birou… ora 9:53. Ce lucrez eu? Ah.. da! Pai sunt (teoretic) IT Manager si ca si incadrare sunt Administrator retele de calculatoare, in cadrul unei companii din Bucuresti. Practic sunt “seful” departamentului IT.
Si acest departament are urmatorii angajati: Continuare… »

Sunt zile in care stii pur si simplu… Stii ce ai de facut, ce vrei de la viata, ce vrei de la oameni, ce cale sa urmezi, ce se intampla in jurul tau.
Sunt zile in care visezi, speri, doresti lucruri care ti se par imposibil de atins, si nu ma refer neaparat ca-ti doresti sa “atingi” cerul, sau sa-ti puna cineva luna la picioare.
Sunt zile in care te plictisesti si incepi sa te intrebi ce ai facut cu viata ta, in care iti doresti sa intorci timpul, in care nu ai chef de nimic desi iti doresti multe.
Fiecare zi e diferita. Un experiment: timp de o saptamana faci cu exactitate aceleasi lucruri, mananci aceeasi cantitate din aceeasi hrana pe care evident o prepari in acelasi fel, privesti aceeasi emisiune, acelasi film,asculti aceeasi muzica in aceeasi ordine, saruti in acelasi fel.
In final, vei constata cel putin doua lucruri:
- primul, cel evident, ca vei deveni mai deprimat deoarece starea de robot nu satisface pe nimeni.
- al doilea, ca in fiecare zi te trezesti cu alte ganduri si probleme, chiar daca te concentrezi asupra acelorasi lucruri,iar asta si faptul ca ceilalti oameni actioneaza diferit vor schimba in fond ziua ta.
Ceea ce mi se pare important e faptul ca in fiecare zi cand ne trezim, fie ca suntem veseli, fie ca suntem deprimati, gandurile si starea noastra de spirit se schimba. Ceea ce nu inteleg este cum? Adica adormim clar cu o anumita stare, dar atunci cand ne trezim starea pe care o avem e diferita. Si chiar daca nu ne place sa admitem, deseori alegerile pe care le facem depind (intr-o oarecare masura) si de stare. Ceea ce inseamna ca o stare (jucata la noroc poate) are o influienta foarte mare asupra vietii noastre, deci implicit si asupra altor viitoare stari. Si tot nu ma pot abtine sa ma intreb cum? E clar ca trecutul, amintirile, experienta, indoielile, dorintele,sperantele,iluziile toate ne strabat inconstientul si se depun la fel ca ciocolata excesiva, unde nu trebuie. ISe spune ca in timp ce dormim, cand intervine starea aceea ce se numeste vis in popor, de fapt ne confruntam cu problemele noastre, oricare ar fi natura lor.  Si totusi asta sa fie dichisul? Visam ca ne confruntam cu nu stiu ce monstruozitate de problema, o infrangem si ne trezim binedispusi, e mai puternica decat noi si devenim morocanosi?? Atunci sa inventeze naibii pe langa atatea prostii si Pastila Pentru Vise Frumoase. Pana la urma au reusit sa inventeze pastila 4 zile si 4 nopti, asta e mai important decat le stea atata timp cortul ridicat la barbati.

Vreau doar sa iubesc si sa fiu iubita. Asa ma mint singura mereu, dar in sinea mea stiu ca nu e suficient, niciodata nu este suficient, intotdeauna ne dorim mai mult… El trebuie sa fie un anumit tip de persoana si totodata trebuie sa nu mai existe un altul ca El. Iar eu… eu trebuie sa insemn acelasi lucru pentru el. Trebuie sa simt ca simte la fel, trebuie sa nu existe indoieli, desi se spune ca dragostea, la fel ca si viata, este despre indoieli intorsaturi de situatie, despre ganduri frumoase, dar si ganduri urate.
Cine sunt? In final cred ca sunt cea care iti mangaie parul, cea care-ti sopteste la ureche lucruri fara sens, pe care numai tu le poti intelege, simti, imbratisa. Sunt cea care are grija de tine si care e mereu langa tine,chiar daca nu ma cunosti, nu te cunosc, nu ne-am intalnit. Sunt cea care te vrea, cea care e una cu tine si totodata sunt o persoana diferita. Sunt cea cu care ai atatea in comun, in care te regasesti de fiecare data cand te simti pierdut.
Cine esti tu? Adevarul, lumea mea, destinul meu, insula mea pustie unde ma refugiez atunci cand vreau sa evadez din realitatea cruda a vietii mele zilnice. Si totusi esti chiar mai mult decat pot realiza eu acum.
Unde esti? Undeva intr-un colt ascuns din mintea mea sau intr-un colt ascuns din lume sau, poate, doar poate, suntem mai aproape unul de celalalt decat putem realiza vreunul.
Ce vreau? Totul… pe tine, pe mine, pe amandoi separati dar si impreuna. Vreau un dans, un cantec,un sarut,o imbratisare, o privire, un fior, un moment al nostru care sa ramana intiparit in mintea mea toata eternitatea.
Vreau sa ne adapostim de ploaie sub cer, iar stelele sa ne vegheze noaptea,vreau ca soarele sa ne fie preot, iar marea cel putin un martor.
Te vreau cu tot: defecte, calitati,prejudecati, prieteni, greutati, vise, sentimente. Vreau sa ma vrei cu tot… Nu vreau mai mult decat poti da, cer doar o clipa din viata ta… Ne vreau pe noi, dar mai presus de toate vreau ca tu sa existi…

…S-au intamplat atatea in ultimul timp, incat sunt mult mai sensibila si romantica decat in mod normal. Ceea ce este periculos pentru cei din jur. Stii cum ai impresia uneori ca totul se naruie in jurul tau si nu poti face nimic ca sa schimbi asta? E vorba de momentele acelea in care devii actor in propria-ti viata, iar regizorul este incapatanat si nu vrea sa-ti asculte ideile. Momentele acelea, in care orice faci, pare doar sa inrautateasca lucrurile fie ca lupti, fie ca cedezi. E ca visul ala in care fugi disperat de un pericol si vrei sa strigi “AJUTOR!”, insa nu poti, in schimb te impiedici si ramai neputincios in fata primejdiei. Toti am trecut prin asa ceva. Fiecare reactioneaza in mod diferit, eu una nu pot sa ma descarc, indepartez persoanele la care tin si care tin la mine si devin un adevarat corp umblator, pentru ca toate gandurile urla in capul meu si imi distrag atentia de la ceea ce e cu adevarat important pentru mine. Sufar in tacere, dar nu pot sa plang. Tot ce am nevoie e de un imbold care sa ma scoata din starea aceea, care sa ma “trezeasca” din cosmar. De obicei reusesc sa ma scot singura din starea depresiva in care intru, dar asta numai dupa ce ma amagesc vreme de ceva timp ca e totul ok. E urat sa te minti singur, insa ceea ce ma scoate din impas e tocmai dezamagirea pe care o simt fata de mine insami la sfarsitul cosmarului. Eu sunt o luptatoare si pot trece peste orice, de aceea am facut-o din nou cu “ups” in loc de semnul exclamarii ! Uite asa am trecut din nou prin vremuri grele, am vazut din nou o parte din mine pe care am ascuns-o mult timp, pe care am invatat, sper eu, sa o accept. Acuma simt din nou dragoste, suferinta, razele de soare, briza usoara pe care aripile unui fluture o provoaca, prietenie, creativitate, dorinte, vise, realitate, fericirea ca pot simti, ca pot oscila printre stari, ca nu sunt indiferenta, ca sunt Eu din nou. Mi-au lipsit toate acestea, mi-a fost dor de mine, dar cel mai mult mi-a lipsit sa pot privii lumea prin ochii mei. Din clipa asta sunt o narcisista declarata! >:) :X.

Dedicatie:

Ziua de azi e speciala. Amintiri frumoase legate de copilarie, adolescenta alaturi de buna mea prietena Camel. Viata isi are cursul ei, iar de multe ori drumurile noastre suntem nevoiti sa le parcurgem singuri pana la capat, desi franturi de drum ne luam tovarasi de calatorie, cu care ne imprietenim si pe care ajungem sa-i iubim, pe care nu-i uitam nici atunci cand viata ne desparte. Ramane speranta ca la un moment dat drumurile noastre se vor incrucisa din nou. La multi ani, Aiurito!

Briefly said: Mi -e scarba de Romania si de tot ce se intampla in aceasta tarisoara , de la mic la mare , de la chestiile mici cum ar fi repararea strazii mele pana la cele de guvernare si MANAGEMENTUL DEFECTUOS CARE NU SE MAI TERMINA DIN 90′ INCOACE!
De la boul de Iliescu cu privatizarea lui nenorocita , fapt ce a condus treptat la falimentarea in planul industrial si agricol al tarii , pana la actuala conducere …de cacat! problemele romanilor nu ca s-au rezolvat , nici macar o parte din ele , ba s-au inmultit vertiginos astfel incat oameni care inainte aveau casa si familie ( fericita sau nah ..familie) , cu serviciu , respectati de prieteni si de vecini , de semeni in general , au ajuns fara casa , fara familie sau cu familia in strada , alcoolici , deprimati pana la punctul sinuciderii , obligati sa suporte indiferenta cruda a celor care altadata ii salutau si ii respectau . Ba daca au nenorocul sa dea de tigani in calea lui, atunci pazeasca sfantul ca astia – scarbe imputite de animale ce sunt !- profita de caderea omului , ii promite ca il ajuta iar apoi il schingiuie si il exploateaza la cersit.