Posts Tagged “iubire”

Ti s-a intamplat vreodata sa fii indragostita de un baiat in secret si sa recurgi la tot felul de tehnici de cucerire de genul genelor lungi, zambete pline de subinteles, sau pur si simplu holbat?! Mai pe scurt i-ai invadat spatiul masculin doar-doar oi reusi sa-l faci sa inteleaga, fara sa fie nevoie sa-ti calci pe orgoliul feminin ,ca ti-a picat cu troc. Ceva timp el fie face pe neinteresatu`, fie iti mai arunca “in scarba” cate o privire, un zambet, un compliment, ceva ca sa te tina pe jar, ceva care sa te faca sa te intrebi – Bai, daca ma place?!, un fel de asigurare ca nu-ti trece dorul de el si ca in caz de lipsa sau de nevoie va avea la cine sa se intoarca.

Evident ca tu ti-ai dat seama de jocul lui si incerci sa i-o iei inainte. Scarbita de gandirea lui perversa faci pe indiferenta lovindu-l unde il doare mai tare in orgoliul lui de macho-man. Si micul taur incepe si se agita sa-ti arate ca e mai talentat, mai mare, mai puternic si mai frumos decat toti din jurul lui. Intre timp se intample sa uite de gandurile murdare pe care le-a avut la inceput si-ti acorda tie toata atentia lui. Poate chiar incepe sa se indragosteasca de tine, pentru ca acuma te vede asa cum esti, naturala, nu asa cum incercai sa pari tot de dragul lui.

Incantata ca esti in centrul atentiei lui, incepi sa-l sacai tot mai mult, sa umbli cu unul cu altul, sa-l lovesti tot mai mult in orgoliu, incerci sa-l umilesti sau mai bine sa-l faci pe el sa se umileasca, asa cum te simteai tu la inceput injosita. Sa vada ai sto dialo cum e!!!

Cata umilinta poate un om sa indure?? Cat crezi ca suporta un om sa-i fie orgoliul calcat in picioare?Niciodata nu suficient de mult incat sa apuci sa-ti dai seama ca ai gresit. Si el isi indreapta privirea catre altcineva care incercase cu disperare sa-i capteze atentia si cu care fusese indiferent. Apoi il invinuiesti pe el pentru tot, te minti singura ca nu merita, dar in final adervarul iese la iveala si iti asumi responsabililatea: vina iti apartine. Si-ti dai seama ca ar fi fost totul mult mai usor daca i-ai fi spus de la inceput ce simti, asa ca dai fuga la el si te descarci de tot ceea ce te-a macinat, dar orgoliul lui nu-ti accepta adevarul, desi el spune ca te crede si-ti face tot felul de declaratii de iubire mincinoase. Nu stii daca sunt adevarate, dar speri si-i faci jocul, acuma e randul lui sa arunce cu mizerie in orgoliul tau. Si uite asa se invarte jocul, care pana la urma se numeste iubire, nu cea din filme ci cea din viata de zi cu zi neimpartasita, sau impartasita prea tarziu, cea plina de orgolii si egoista.

                                                            Cu drag si multe salutari de pe magicul pamant grecesc, a voastra prietena care nu v-a uitat BIANCA

Era o seara vesela… Oamenii cantau voiosi pe strada, in semn de bucurie ca vara se apropia. Lacul arunca pretutindeni cristale de lumina galben-albasturie. Undeva pe marginea lacului, un tanar se aseza in genunchi, intinzand o cutie catre o fata,se auzi un strigat de fericire,iar apoi se pierdura unul in bratele celuilalt. Altundeva, doi batrani se plimbau tinandu-se de mana, privind linistiti si tacuti catre lacul unde s-au cunoscut. Era intradevar o noapte serena, iar oamenii pareau a fi impacati cu lumea. In casa de langa lac ziua trecuse monoton, iar zilele monotone se incheie cu o poveste interesanta. Cel putin asa insista Bill…

- Stii ca Viata si Moartea arata la fel ca oamenii? Cand am murit, asta m-a surprins cel mai tare, adica pur si simplu mi-am imaginat altceva, poate chiar un schelet imbracat intr-o pelerina neagra tinand o coasa in mana. Nici macar nu era imbracat in negru. Moartea e un el, spuse revoltat Bob plimbandu-se agitat prin camera, in timp ce teancul de foi de pe birou se imprastie in camera care oricum nu era prea ordonata.

- Mdea… Multe lucruri nu sunt asa cum ni le imaginam noi sau altii. Indivizii care fac filme sunt platiti ca sa fie creativi, pentru ca filmul sa se vanda, publicul vrea scheleti, iar ei asta ofera. Are logica, nu crezi?! Statea intinsa pe patul acoperit de un asternut albastrui si de un munte de perne frumos colorate. Parea ca sta asezata pe cerul care afisa un frumos curcubeu. Rasfoia aparent interesata, o revista pentru femei, in realitate mintea ii era cuprinsa de ganduri, amintiri. De multe ori cand Bob ii spunea tot felul de povesti, acestea ii se pareau cunoscute, ca si cum le-a mai auzit, ca si cum le-a trait, nu putea spune cu siguranta. Si totusi, banuiesc, ca viata e o ea, avand in vedere ca moartea e un el, continua Ani.

- De fapt viata e un ingeras. Nu are nici un gen. Cupidon, Valentin, Eros, arata cam la fel. Ii lipsesc sagetile otravite, dar are aceeasi meserie. Ii invata pe oameni sa se dezbrace la propriu si la figurat in fata partenerului. E cam jucaus. Parerea mea e ca eu as fi mai potrivit sa practic aceasta meserie, adica cred ca sunt o persoana care raspandeste iubire in jurul celorlalti chiar si in calitate de fantoma. De fapt, as putea spune ca iubirea mea persista mai mult decat viata.

-Cine, tu?! Tu care nu stii sa iubesti macar 24 de ore fara intrerupere o singura persoana? Pana si un parfum bun rezista mai mult decat atat, spuse fata in timp ce impatura cu grija revista.

- Inca nu te pricepi la oameni… In fine! lasa-ma sa-ti spun o poveste… Continuare… »

         Inainte sa te cunosc uitasem sa zambesc, uitasem ce inseamna fericirea, si ce este si mai rau, uitasem ce inseamna iubirea, dar tu, nu ai facut doar sa imi aduci aminte ce inseamna toate acestea, chiar mai mult, mi-ai aratat ca dragostea inseamna mult mai mult decat credeam eu, decat stiam eu, m-ai invatat sa iubesc din nou, dar de data aceasta sa iubesc si sa fiu iubit.
       Atunci cand eram singur, tu ai fost langa mine, atunci cand nimeni, nici macar eu nu mai aveam incredere in mine, tu ai mi-ai redat increderea, atunci cand am renuntat la tot, tu nu ai renuntat niciodata la mine, m-ai ajutat sa-mi recapat increderea in mine, mi-ai redat puterea de a lupta in continuare, atunci cand eram trist imi luminai mereu chipul si sufletul cu zambetul tau, ai fost mereu ingerul meu pazitor, atunci cand eu greseam, erai langa mine. Atunci cand nimeni nu ma intelegea, tu ai reusit mereu sa vezi in sufletul meu.

Cuvinte scrise de un adolescent –  pe atunci scria imaginandu-si iubirea perfecta…
Acum nu mai scrie… dar traieste ceva foarte similar cu acele cuvinte scrise in trecut

Citatul este scris in data de 16.02.2005 .

“Softly, so casual,
Lovely, so light, so light,
The cruel sky lets fall
Something one does not fight.
How tenderly to crown
The brutal year
The clouds send something down
That one need not fear.
Men before perishing
See with unwounded eye
For once a gentle thing
Fall from the sky. “ ( Joy Davidman- Snow in Madrid)

Zapada in orasul Spaniol al pasiunii mistuitoare… Liniste in orasul vesnic cuprins de muzica, strigate, masini si masinarii… Lumina acolo unde intunericul si dezolarea si-au construit un camin… Si atat… Zapada, serenitate si lumina pentru tine, azi… Pentru tine, azi ceea ce nu stii ca-ti doresti, dar ai nevoie; pentru tine, azi ceea ce ti-a lipsit atata amar de timp… Pentru tine, azi mai mult decat umplutura; pentru tine, azi un vis si-o dorinta, un cuvant si-un sunet cu tainic inteles… Totul numai pentru tine, azi…

“marian(dtbd1916) comentand la True love sau iubire “adevarata” ”

Adrian, poti scrie un articol despre conceptul de suferinta sau poti face referiri la acest concept fara a mentiona deloc in articolul respectiv cuvantul “suferinta”. Scuza`ma, dar nu credeam ca poti fi chiar atat de naiv incat sa nu poti admite ca nu este musai sa folosesti cuvantul “suferinta” ca sa vorbesti despre suferinta. Cat despre cuvantul “desihradatare”, evident am intentionat sa scriu deshidratare. As putea si eu sa zic ca “defapt” se scrie “de fapt”. Dar asa nu facem decat sa ne legam de maruntisuri. Totusi, tinand cont de tonul categoric cu care vorbesti o asemenea greseala nu ar trebui sa existe intr`o fraza scrisa de tine. Mai ales cand corectezi pe cineva.

Legat de expresia “punct de reper”, eu am invatat in liceu, de la profesoara de fizica(de la lectiile despre sistemele inertiale si neinertiale mai exact) ca punct de referinta=reper. Deci, cum am invatat de la doamna profesoara(care sa stii ca avea in jur de 25 de ani vechime in invatamant) asa spun si eu mai departe.

Legat de intrebarea ta: “Cum se poate ca ceva material sa interactioneze cu ceva spiritual ?!”. Omul are o structura dihotomica. Are un corp cu o anumita anatomie si cu o anumita fiziologie. Si un suflet care este format din ratiune, vointa si sentimente. Ambele laturi se regasesc in om si formeaza un tot. Si evident interactioneaza intre ele deoarece sunt menite sa coexiste nu sa subziste izolat una de alta.

Deci omul in sine este o permanenta interactiune intre material si spiritual. Inca nu se stie cu exactitate cum acest kil si jumatate de neuroni din craniul nostru poate sa genereze un sine unic, autonom si constient de propria identitate. Eu`ul este considerat cel mai adanc si cel mai tainic lucru din om dar totusi acesta este generat de catre creier. Sa iti dau cateva exemple de cum materialul poate influenta psihicul nostru, starea noastra interioara. De exemplu, vremea ne poate influenta psihicul. Toamna, vremea innorata in general, ne face mai morocanasi, mai apatici. Iar primavara ne insenineaza fata. De ce? Deoarece Soarele, florile, ciripitul pasarelelor, explozia de culori specifica acestui anotimp au o influenta pozitiva asupra mentalului nostru.

Cred ca nu mai este necesar sa mentionez ca Soarele este materie(mai exact plasma), florile sunt alcatuite din materie organica, ciripitul este sunet, culorile sunt create de lumina care la randul ei este de natura ondulatorie(unda electromagnetica) si/sau corpusculara(fotoni) iar psihicul nostru este exclusiv metafizic. Alt exemplu. Frigul (pe care il induram iarna in apartamente sau in caminele studentesti datorita guvernantilor carora nu le pasa deloc de conditiile de trai ale oamenilor) creeaza in oameni frustrari, refulari, furie. In multe cazuri ura. Aceleasi sentimente le creeaza in oameni poseta de 19 mii de euro a Elenei Udrea. Si mai mult decat atat chiar:umilinta. Deoarece acel obiect ii striveste realmente pe oameni. Ii demoralizeaza.

Revenind la articolul Mihaelei. Ea zicea ca blameaza societatea. Blameaza moravurile ei egosite si crude. Acest egoism si aceasta cruzime a societatii se rasfrang direct asupra omului. Si pricinuiesc nu bucurie ci suferinta. In particular, suferinta acelor doi oameni era ca nu au un adapost, o casa cu termopane care sa ii fereasca iarna de frig si de degeraturi. Nu au un pat moale in care sa doarma. Nu au destula hrana ca sa fie satui etc..

Cum am mai zis, toate aceste lipsuri materiale creeaza in suflet frustrari, refulari, anxietate etc. In ciuda acestor lipsuri materiale cei doi se aveau unul pe altul si iubirea lor reusea sa invinga egosimul si cruzimea materialismului capitalist la care cu totii asistam.

Pe Mihaela a induiosat`o puternic acest lucru. Ea a avut o strafulgerare si a constientizat in adancul inimii ei ce forta fantastica poate avea iubirea si a inteles cat de mult trebuie sa o aprecieze. Mai ales ca o are langa ea. De aceea l`a si strans(instintiv risc sa zic) apoi pe Gasu, s`a bagat in soldurile lui si vroia ca timpul sa “inghete”. Exista doua concepte cheie in articol: suferinta(provocata de egoismul si cruzimea societatii) si iubirea(care are puterea de a invige egoismul si cruzimea materialismului capitalist care duc la suferinta ). Suferinta scoate la iveala puterea imprevizibil de mare a iubirii. Si tot ea ii face pe oameni sa pretuiasca ce au langa ei.

Inca o data Adrian: poti scrie un articol despre conceptul de suferinta sau poti face referiri la acest concept fara a mentiona deloc in articolul respectiv cuvantul “suferinta”.