True love sau iubire “adevarata”

Aseara pe cand ma indreptam cu “Gasu meu” spre un punct de reper pentru taxi, am vazut in lumina noptii si a felinarelor doi oameni ce pareau a fi sa zicem “locuitori ai strazii”, o femeie si un barbat; pareau ca sunt iubiti sau cel putin unul cu altul alaturi, in linistea relativa a Bucurestiului la treptele gurii de metrou zavorate cu gratii.

Atunci, in clipa in care i-am vazut, mi-am dat seama sau pur si simplu am inteles ca iubirea e singurul “fenomen” ce poate intari pe cei mai amarati oameni, ce-i poate indemna sa reziste impotriva necazurilor si inoportunitatilor create de societate (da, blamez societatea si moravurile ei egoiste si crude), de vicii , de ghinion sau de politele de plata cauzate de greselile unor stramosi.

Iubirea, mi-am dat seama sau mi s-a dovedit inca o data , se gaseste in om ; este o virtute , o ” predestinare” a sufletului care ignora total lucrurile complementare , materiale( bani, pozitie sociala etc)

Atunci , l-am strans pe Gasu mai tare si m-am indesat si mai mult in soldurile lui calduroase , i-am mangaiat burtica si m-am bucurat si mai mult de prezenta lui langa mine, de caldura lui sufleteasca pe care o emana si mi-am dorit ca timpul sa atarne intr-un cui si taxiul sa nu mai vina…dar, again, “nevoile lumesti” mi-au distrus reveria si am gasit si taxiul. “Pelicanul” m-a adus la cuibul meu si a “zburat” cu Gasu inapoi catre locul where i had a glim of sudden consciousness.

Leave a Reply